Poezii despre noapte și sperieturi, pagina 3
Vis cu cuc
O pasăre s-a speriat de mine
Și-a vrut să zboare noaptea prin copaci
Dar negura i-a stat în cale bine
Și liniștea i-a spus: "Te rog să taci!"
N-a mai suflat. Și-o fi adus aminte
De ce-a visat și s-o fi sinucis
Dar cum tăcu cum se făcu cuvinte
Care pe limba cucului s-au scris.
La fel zboară iubirea mea cuminte
De parcă fu și pasăre și vis.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua de pe umărul lunii
Calc printre frunze ce acoperă inima mea
și mă mir de frăgezimea lor - dulce cunună
mă îndrept spre o stea care mă vede
și mă așteaptă sfioasă ca să o iau de mână
Mai ești acolo pierdută între străduțe de fildeș
pe umărul lunii ascunsă?
sau trebuie să îți șoptesc literele numelui tău
ca tu să îmi devii supusă?
Apleci către mine capul tău cleștar argintiu
și mă îndemni să ating lumina de pe al cerului felinar
pâlpâie în noapte bătaie speriată ciută
care se naște dintr-o scăpărare din amnar.
Întoarce luna ochii către steluța-i de pe umăr
și îi arată calea către mine cu un îndemn de sclipire
hărți fără munți și ape ar trebui să străbată
doar ca să treacă prin glasul oglinzii în nemurire.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
Nimic nu m-a umilit mai mult
decât absența ta.
Timpul secătuit s-a prelins
printre pietre
în apa oglinzii.
De pe umerii mei au zburat în noapte
păsări speriate decupând în văzduh
sărutul împăcării.
Cu trufie mi-așez peste ochi
basma mătăsoasă.
Numai septembrie, calm
fără surâs
mi-a încruntat în suflet
drum alb spre sărbătorile
din tine.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânsul bucuriei
Îmi scriu poemele; nu-mi schimb obiceiul,
nu arunc culori pe pânze,
pășesc înaintea mea cu câteva clipe
cu speranța ajungerii din urmă.
Mă culc cu noaptea în brațe, vulgară
îmi smulge simțurile din rădăcini
și le aruncă pe rigola dimineții.
Scap speriat ca un porumbel fără aripi,
fac pași suferinzi pe pământ
și nimeni nu mă vede.
Dreptatea mea e uitată,
vreau doar la răsăritul soarelui
să mă risipesc o clipă,
să-mi plâng bucuria-n cuvinte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Migratii
Se duc spre miazăzi
atâtea păsări călătoare
și atâtea doruri plâng,
în nopți tomnatece,
fremătătoare.
Sub cer speriat
de șuier de cocori,
mă frâng
și ne-ncetat
renasc și mor
de mii de ori.
În crâng
e gol
și nimeni nu mai vine,
să-mi strângă pieptu
-năbușit,
când de răcori,
când de suspine.
Se duc spre miazăzi
atâtea păsări călătoare
[...] Citește tot
poezie de Gavril G. Gavris
Adăugat de Luiza Pintilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt peste tot și niciunde
Ieri mă-ntrebam cam ofuscat,
Sunt peste tot și niciunde,
Iubesc cerul strecurat
Printre-albastre zări profunde?
Cercetând în stări imunde,
Constat că e adevărat,
Sunt peste tot și niciunde,
Ca vis în noapte spânzurat.
De sunt aici ori fieunde
Și-ascult ecoul speriat,
Sunt sigur că îmi va răspunde,
Să știu că nu m-am înșelat,
Că-s peste tot și niciunde.
poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început
la început m-am speriat în gând
pentru puiul de măr plăpând
pentru copilul care nu se născuse
pentru pădurile care plecau de la locul lor
pentru trecut pentru viitor
salcâmii îndrăgeau noaptea cadrilul
gardurile fără cârmă
jucau noaptea pe sârmă
cine știe cui făceau în ciudă
dimineața bătătura era udă
și după ce am văzut care e șpilul
mi-am dat seama că eu sunt copilul
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeu al fumului tigarii de iarna tarzie
O adiere ușoară a unui vânt
De liliac amețit printre crengile unui trandafir,
Se îmbată cu petala unui crin prea verde
Ce zumzăie neliniștit la urechea unei albine.
O frunză albastră de cocos murdar
Vâjâie obosită la curtea unei lalele ce este răcită.
Un ghiocel face prea multă gălăgie
Și sperie firul ierbii călcat de ultimul fulg
Al unei iernii ce a întârziat să vină.
Clinchet de albăstrele anunță noaptea,
Se cațără veșnice iedere
Pe case proaspăt vopsite, se lipesc, mor...
Un ultim fum de țigară ce iese din gura unui copil
Mult prea răzvrătit de obraznic
Topește mireasma curcubeului de culori.
Moarte nesfârșită...
Poezie uitată pe soneria unei vile,
O miroase o lalea uitată și visează
La un alt clinchet de clopoței mult prea veseli
Pentru a exista...
poezie de Diana Rizoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmarul nopții
Rupând încet colțurile stelelor
Adorm
Norocoase, visez că potcoavele
Se-aud cum își lasă pe străzi amprente
Foind mi se pare ca șifonez
Cute din cearșaful nopții
Ce se frământă în mine
Visând
Că sclipirile ei sunt ochii mei...
Urmele potcoavelor în urma carului mare
Nu se mai văd și nu se mai aud
Mă cutremur fără să se miște lampa
Fără să clatin perdeau din geam
Stelele la locul lor privesc speriate cum
Noaptea în mine visează
Și se chircește
...sub coșmarul ce-l aduce poștașul
Spunând: bună dimineața !
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet nocturn
șoaptele iubirii se răspândesc în noapte
sub baldachin de stele fac dragoste îndrăgostiții
unde este iubire viața-i miere și lapte
în baie de raze se ard superstiții.
iubirea începe în brațe de luceferi
sub mângâierea lunii tumultuoasă
ai steaua ta nu te lasă să suferi
cerne peste ține vise, aura luminoasă.
când mă rătăcesc și sunt de lupi pândită
ca o oaie speriată părăsită de păstor
steaua nu mă lasă să rămân osândită
și mă călăuzește înspre Creator.
sunt ca un nor de vânt răspândită
între aurore cu lumini de viitor.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și sperieturi, adresa este: