noapte şi supărare

Sonet pentru David

Mă supăr tare şi-l desfid
Şi chiar îl sudui de toţi sfinţii,
Pe-acela care,-n noaptea minţii,
Îi stă în cale lui David...

E lung pământul şi arid,
Din ce în ce-s mai scumpi arginţii,
De viaţă tragem cu toţi dinţii
Şi mai schimbăm câte-un partid.

Însă, oricât de grea mi-e viaţa
Şi-oricât mi-e traiul de acid,
Când vine, Doamne, dimineaţa,

Şi-mi văd nepotul, pe David,
Din cale-mi fuge, iute, ceaţa,
Şi-s mai bunic, şi-s mai... valid!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormi?

Dormi, sufletul meu? te-ai culcat?
Plouă şi singur mi s-a urît.
Vreau să nu te supăr.
Te-am văzut citind la lampă
Şi n-am băgat de seamă
Când ai închis oblonul din grădină,
Tărcat cu dungi egale de lumină.

Am bătut încet în fereastră
Şi iar am bătut, mai tare,
Şi am intrat în încăperea ta.
Curată rînduială!
Cartea sta deschisă la pagina albă:
Toate paginile cărţii erau albe.
Ce citeai tu într-o carte fără slove?

Patul era nedesfăcut.
Cearşaful nou, perina proaspătă.
Unde ai plecat?
Unde umbli noaptea singuratec?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Veghează soare peste noi
Fiinţei mele dăruindu-i viaţă,
Urmează mersul ei în toi
Prin revărsarea lui măreaţă.

O, lună tu, nu te-ntrista,
Pe-alei de nopţi nu te ascunde,
Speranţe noi îţi vom lansa,
Şoptiri de dor te vor pătrunde.

Degeaba staţi îngânduraţi
Şi-n gene fulgere aprindeţi,
Voi, norilor cei supăraţi,
Obrajii Terrei voi mângâieţi!

În inimi visele se-aprind,
Privesc la bolta mea şi a ta
Şi fie ploaie, fie vânt,
Rămâne-vom alăturea!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

aş vrea să scriu despre tine,
despre plopii aşezaţi în rând în seara asta,
despre mâini împletite,
perdele supărate când nu te văd.

calc pe nimic.
în memoria mea intră o listă lungă
din care nu lipseşte noaptea lipită de mine
şi nu lipsesc nici sinapsele din cutia Penelopei
ca nişte liane venite dinspre tine.

între un pas şi următorul părea o fugă spre rai.
asfaltul miroase a smoală fierbinte
sunetele sar înapoi şi înainte
cad frunze, cad ochi.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am supărat

te-am supărat, îmi pare rău....
nu am gândit, ştiu că îţi pasă
dar şi un râu în drumul lui
din matcă apa varsă.

şi-un pom în floare mai greşeşte
lăsând crengi grele la pământ
iar ploaia rece-l biciueşte
pierzând petale roze-n vânt.

şi ziua uneori se ceartă
când noaptea vine peste ea
şi cerul care-i plin de stele
mai scapă în vazduh o stea

ce să-ţi mai spun ca să mă crezi
priveşte adânc în ochii mei
sunt bucurie şi furtună
dar adevăr găseşti în ei.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In genunchi

Să mă-nţelegi corect – aştept salvarea
în care să mă ştiu a nimănui
nu-i pasă cât mai costă-n lume sarea
mi-o pun pe limba arsă-a dorului
i s-a făcut urât de-atâta vorbă
din noapte până-n palid răsărit
culegem mari tâmpenii într-o torbă
şi credem într-un vis nestăvilit

Se-neacă-n taină bălţile cu nuferi
şi rădăcini înfipte-n solzi de peşti...
Dacă te vreau, nu-i bine să te superi
acum e necesar să mă păzeşti!

Nevertebrată mută şi greoaie
mă storc de peste tot de ce mai sunt
femelă încruntată de războaie
cu simţul mult prea alb de-a fi cărunt
e verbul meu înfipt în tabla vremii
îi trebuie mereu fragili copii

[...] Citeşte tot

poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia a trecut singură

Dacă voi mai vâsli pe fluviu
se răzbună apele
cu bancuri de peşti argintii,
voi înnebuni de bucurie
şi nu voi prinde niciunul.

În braţele pline cu bulgări de lună,
pe ţărm, mă aşteaptă femeia.
Noaptea mă urmăreşte cu umbre,
supărată, îmi aşază fluturi pe creştet
şi pleacă mai departe-n întuneric.

Ninge cu flori în pădurile de castan,
nu se vede nicio cărare
pe care să vină femeia zâmbind.
Steaua ei fuge luminoasă spre apus,
magii îşi odihnesc caii,
ferestrele aprinse şi ieslea sunt departe.
Totul se schimbă pe altceva;
pe hrană, pe smirnă, pe aur,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homer Clapp

Adesea la poartă,
După ce o duceam acasă de la patinoar sau de la liturghie,
Aner Clute îmi refuza sărutul de despărţire,
Spunând că pentru aşa ceva ar fi trebuit să fim logodiţi,
Şi cu o strângere de mână indiferentă
Îmi ura noapte bună.
Nici nu se stingea ecoul paşilor mei
că Lucius Atherton
(Am aflat asta când Aner a plecat la Peoria)
Intra la ea pe la fereastră sau o lua la plimbare
Dincolo de capătul golfului,
Peste câmp.
De supărare m-am retras în mine
Şi am investit toţi banii obţinuţi de pe domeniul moştenit de la tata
Într-o fabrică de conserve, pentru a obţine funcţia
De şef al departamentului contabilitate – şi am pierdut totul.
Atunci am realizat că sunt unul dintre proştii Vieţii
Şi că numai în moarte aş putea fi tratat ca egal
Cu ceilalţi oameni, m-aş putea considera om.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelion

vine anul nou cu foc de artificii
străbate fiorduri, ceaţa şi gerul
are în desagă mulţime de capricii
cu felii de tort ademeneşte cerul.

în noaptea asta nimeni nu doarme
noul an sărbătorim cu cupe de şampanii
ne punem dorinţe supărări să sfarme
sub vâscul verde ca nişte spovedanii.

prin dărnicia vremii noi cerem fericirea
iubirea rotundă ca boabele de vâsc
anul care vine promite împlinirea
viselor măreţe născute fără risc.

fire romantică mă vreau mai optimistă
în universul magic miracole există.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul

Şade melcul supărat
Cu căsuţa în spinare,
Toată ziua a umblat
După pâine, după sare.

A trecut întâi o cale
Lungă cât o gămălie,
De-a ajuns cu greu la vale
În sătuc, la prăvălie.

Dar când a sosit la poartă
Nicio pâine n-a aflat...
"Ah, cât de nedreaptă soartă! "
Zise melcul supărat.

"Şi nici nu mai este sare
Pentru ciorba de urzici,
Îi trimit mamei scrisoare
Că dorm noaptea chiar aici.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!