Poezii despre ore și suflet, pagina 3
Invocare
În toată ora mică măcinat
De cai ce duc mereu la cimitir
Eu ție, Doamne, des m-am închinat
Din palme ridicându-ți un potir.
Cu fruntea aruncată către cer
Un sac de osanale ți-am trimis
Că mi-aperi în talazele de ger
Merindele de stele și de vis.
În carnea-mi răvășită peste ani
Tu mare și cărunt ai zăbovit
Și-n pleava de ferigă și golani
Deasupra m-ai purtat, neistovit.
Eu robul unui lut nemângâiat
În suflet te amestec și te cresc,
Dă-mi arcul de arhangheli ferecat
Pe demoni în grumaz să-i nimeresc.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 1 (august 1943)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu regăsesc odihna-n lipsa ei
Nu regăsesc odihna-n lipsa ei,
și toate-mi par ca spinii de sub floare;
pe-oriunde-mi las mișcarea următoare,
îmi intră-n suflet țepii cei mai grei.
Minutele se-arată-obositoare,
și orele șerpi lungi cu clopoței
prin patul meu, veninul celui ce-i
mai amărât, îl scot la-naintare.
Și somnu-acela-n mine simt cum scade,
descoperind ce-i rău și ce-i caduc,
și-atinge depărtarea ce mă roade
din depărtări ce vin și ce se duc,
când zorile se-ntind să mă înnoade
în visul ei pe care îl seduc.
sonet de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
După ce ne trezim, sorbim
După ce ne trezim, sorbim laptele cald
al dimineții, uneori cu biscuiți crocanți
din cuvintele de hei, bună, ce faci, bine,
pentru a digera mai bine starea de a fi.
Mai târziu, ne sorbim supa orelor de prânz
și ne mestecăm gândurile până seara,
când noi, bărbații, furăm apusul de coniac
al soarelui din ochii sticloși ai femeilor
și-l înghițim cu poftă pentru că, o, da,
are atâtea grade, încât ne arde pe suflet!
poezie de David Daniel Adam (13 decembrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tranșee fierbinți
am sufletul încărcat
cu aisberguri
ce smulg tăcerea
orelor apăsate
de teamă
în ploaie întrerupt de
aritmii
ros de contrarii
servesc nefiresc
poeme care-mi vorbesc despre
iarba veștedă a cerului
singuratici
martorii trecerii
mă salvează, ei
îmi ridică inima
din tranșee fierbinți.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe pentru muzică
Nu pot să-ți spun numele: prea e legat
De chinuri, și sună profund vinovat.
Doar lacrima de pe obraz e în stare
Să spună ce gânduri mă-ncearcă, amare.
Prea scurte-au fost orele dragostei noastre,
Prea lungi ca în suflete pacea s-adaste!
Din lanț ne tot zmulgem, mereu ne căim,
Mereu despărțindu-ne, iar ne unim.
A mea fie vina, a ta fericirea!
Mă iartă, iubito, și uită-ți iubirea,
Dar inima mea, ți-e dată pe veci,
Doar tu o poți frânge, din preajmă-mi de pleci.
Smerit lângă tine-acest suflet al meu
(Cu cei trufași, aspru), m-apasă azi, greu:
Cu tine alături, chiar clipa fugară
Mai dulce ne-ar fi decât orice comoară.
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe
Vin stihii din largul zării stârnind valuri pân' la nori
și ascund în fundul mării, din vapoare, mari comori.
Ochii văd, sufletul cere, pentr-o oră de plăceri
ale inimii unghere țin ascunse mari dureri.
Cine n-a putut, din mare, ca să pescuiască tot?
Sunt dureri în inimi care niciodată nu se scot...
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clavirul
Cânta încet din Weber: "gândirile din urmă",
Poema unui geniu ce-apune maiestos,
Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă
Pe-o tristă armonie cu sunet dureros!
Și degetele-i albe pe clapele sonore
Se-nmlădiau alene, în ochii mei privind;
Erau în miez de noapte târzii și tainici ore...
Parcă simțeam pe Weber lângă clavir murind!...
Tăcuse deodată, și fruntea ei curată
Alăturea de mine se rezemă ușor,
De gura-i voluptoasă, c-o patimă-nfocată,
M-apropiai atuncea sfios, tremurător!
Și ne-am robit iubirei, în fericire-adâncă...
Dar nu știu cum... clavirul părea că plânge încă
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când se-apleca în șemineu o rază... (Sonet LXXXVII)
când se-apleca în șemineu o rază
prin munții oblojiți de nori și ploaie
mă încolțeai iubito în puhoaie
de plete roșii ce-mi stăteau de pază
rupeai cu vântul oasele-mi greoaie
și le-aruncai în ora de amiază;
curgeam încins prin tine ca-ntr-o oază
ce pielea în deșertu-ți mi-o înmoaie
când din amonte-mi căutai căderea
în ochii tăi ca un izvor pustiu
îmi amorțeai și aripa și vrerea
ca mai apoi tăcând să nu mai știu
de ce frumoaso ți-ai jertfit puterea
și sufletul l-ai dăruit să fiu...
sonet de Ionuț Popa (2 mai 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ionuț Popa
Ceasul vieții-i întors numai odată
Ceasul vieții-i întors numai o dată
Și nimeni nu ar putea să știe
Când pe cadran limbile se vor opri,
La care oră, devreme sau târzie.
Să îți pierzi averea este trist,
Să-ți pierzi sănătatea e și mai rău,
Să-ți pierzi sufletul este cumplit,
Căci nu-l mai poți recupera din hău.
Prezentul e tot ce-avem și ne-aparține,
Fii viu, iubește, fii întreg, femeie sau bărbat
Și să nu te-încrezi în vorba mâine,
Căci mâine se prea poate ceasul să-ți fi stat.
poezie de Robert H Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile
Sunt clipe frumoase
În zile întunecoase
Sunt ore de ploaie
În zile călduroase
E soare pe cer
Când afară plouă
Căldură în ger
Și speranță nouă
Zi întunecată
În lacrimi înecată
Clipe de neuitat
Cu sufletul împăcat
Sunt zile însorite
De nori umbrite
Iubire dureroasă
Cu o plăcere păcătoasă
[...] Citește tot
poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ore și suflet, adresa este: