Poezii despre păsări și viață, pagina 3
Senectute
Ceea ce se vede nu este ce pare a fi
precum acestei zile nu-i va urma alta la fel;
Bucură-te așadar, călătorule, pentru salcâmii înfloriți în anotimpul desfrunzirii,
bucură-te pentru buburuza ce se plimbă pe mâinile-ți arse, când ora se dizolvă-n păsări,
bucură-te ca și cum ai trăi zece vieți
în clipa aceasta, în amiaza aceasta
cu fluturi înhămați la sănii cerești
și nu mai plânge
și nu mai
și nu
nu...
poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină (2006)
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chinuri
Mă doare dragostea de viață a păsării Phoenix
Ce-o port în suflet
Mă doare singurătatea
Care mă izoleză
Mă doare trupul
Frământat de chinuri interioare
Mă doare tristețea
Din ochii semenilor mei.
Vreau într-o mare furtunoasă
Ca să mă transform
Să mă arunc
Pe malurile cu nisip fierbinte
Și stâncile cu creste ascuțite
Și cu fiecare val care
Se va sparge din mine
Liniștea-n suflet să se așterne
Pentru o secundă.
poezie de Craita Serbanescu
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise
Ține-te-aproape de vise,
Dacă visele mor
Viața este-o pasăre cu aripi frânte
Refuzată de cer și de zbor.
Ține-te aproape de vise,
Dacă visele se duc, dacă le pierzi,
Viața e un câmp sterp
Înghețat în zăpezi.
poezie de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spaima lui doi
de câte vieți dispun
și câte morți îmi trec
prin mâini
câte schelete
și cărnuri fumegând
după impactul unor stele
pot raporta la doi?
de ce trăiesc
în trupul unui iepure?
dansul acestei lumi
va fi insațiabil
atâta timp cât soarele
va ocoli luna
chiar milioane de ani
vor trebui să înțeleg
cum s-a născut copacul
spre care pasărea spin
zboară în cercuri concentrice
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, înger...
Tu, înger care ții în palme
Întreaga lume-a mea, să treci
O frunză-n ramurile vieții,
Prin adieri și vânturi reci!
Să treci o pasăre de stele,
Peste smaraldul existenței,
Să iei pe aripile tale
Amara trecere a vieții!
Rubin al vechilor apusuri,
Un răsărit de ploi de sângeri,
Lumina să-mi aduci! Și ia-mă
De-acum, cu tine printre îngeri.
Fii tu vulcan ce mă înalță
Pe-a mării cerului psaltire
Și lumii mele noi, dă viață,
Lumină, pace și iubire!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevroză
De vrei să nărui fresca femeilor streine,
Și să trăim o clipă nevroza mea măiastră,
Îți voi turna ființa în plăsmuiri senine,
Dând sufletului aripi de pasăre albastră...
Dând gândului să scrie cântări imaginare
Și-auzului să prindă poeme negândite,
Vom respira parfumul planetelor bizare,
Cu păsări de lumiă și flori însuflețite...
Și când vei fi făptura închipuirii mele,
Când infinitul însuși va fi spre noi deschis -
Voi îngropa și timpul, și spațiul dintre stele
În forma cea din urmă a straniului meu vis...
poezie celebră de Claudia Millian-Minulescu din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima întâlnire
Prima întâlnire de suflet este sfântă,
E ca atunci când în crânguri păsările cântă,
Ca atunci când marea cerului îi cântă
Când soarele, asfințind în roșu, zarea-ncântă
Ea, ca un corn, dând glas pe vârf de munte
Trezește din somn vremea ascunsă-n inima pădurii
Și cheamă-n fântâni viața din adâncimi profunde
Spre-a se întâlni-n miracolul naturii.
poezie de Bjørnstjerne Martinus Bjørnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacientul
Pacientul a stat treaz toată noaptea,
circa o sută de ani, vorbind incoerent,
având halucinații, avea două căi, prima,
zborul păsării, viață scurtă și fără urme pe cerul imens,
a doua, târâșul șarpelui, viață în umbră și lungă, urme de neșters,
a ales mersul nesigur al profesorului. Când de copil,
când de om beat, când fericit, când întortocheat,
urma o lasă apoi singur o spulberă, învață de la șarpe
taina tăcerii s-o cumpere, învață de la pasăre
siguranța în golul deschis, a ales viața de profesor,
când pasăre fericită, când șarpe trist.
poezie de Boriis Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul ploii
Îi lucesc în iarbă ochii adânci de ploaie,
Cred că e rănită pasărea-văpaie...
Când răsună glasul muntelui de fier,
Inima vântoasei tremură în cer.
Poa' să fie duh căzut din paradis -
Ce să fie, mamă, pasăre ori sfinx?
Cum zice legenda, s-a întâmplat odată,
Duhul prinse viață într-un fir de apă...
Nu este nălucă din vremuri uitate,
E sufletul ploii venit de departe.
E demult acolo, l-am văzut cândva,
Era piatră seacă, pământ nu era.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Copilul și Norul
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ECHINOXUL PRIMĂVERII (sonet renașterii)
ECHINOXUL PRIMĂVERII
(sonet renașterii)
Cu echilibru în viața tuturor
Vine echinocțiul de primăvară,
Când speranțe, ce spre orizont zboară,
Fericirii îi țes marame de dor.
Pomii dezbracă a iernii povară
Și dor de viață duc în mugurii lor,
Iar păsări își înalță triluri în zbor,
Căutând cuiburi de odinioară.
Timpul închide vremii reci o poartă
Și alta îi deschide primăverii,
Cu Soare, anotimpuri să despartă.
Ziua și noaptea stau în pragul serii
La taifas, împărțind a vremii soartă,
Precum iubirea și-o împart tinerii.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre păsări și viață, adresa este: