Poezii despre pericole și timp, pagina 3
Cer olandez
Vorbim despre privirea-ți ce-mbracă aburii,
Misteriosul ochi cum este, albastru, verde, gri?
Schimbându-se în tandru cu-a visului splendoare
Reflectă indolența și-a cerului paloare.
Tu chemi aceste zile călduțe și-ncropite,
Ce fac să se topească în plâns inimi vrăjite,
Când zbuciumate rău, ele se-ntorc în somn,
În zeflemea agită pe nervii ce nu dorm.
Și semeni câteodată cu zările frumoase.
Care aprind zenituri sezoanelor brumoase,
Așa cum strălucești, cu niște vederi ude,
Ce luminează cerul cu razele căzânde.
Periculoasă fată, seducătoare clime!
Te voi iubi la fel prin iarnă și prin brume,
Dar ști-voi să aprind chiar când veni-va gerul,
Plăceri mai ascuțite ca gheața și ca fierul?
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebuloasa furtună
vântul îngenunchiază arborii îi frânge
furtunos și nebun nu poate fi oprit
natura e în doliu suferă și plânge
timpul o ia razna s-a înăsprit.
s-a pornit furtuna e periculoasă
norii de praf acoperă lumina
florile-s biciute pe față, se lasă
în voia morții neștiindu-și vina.
natura stresată nu are alinare
pericolul e-n aer în apă în pământ
clima globală vindecare n-are
oameni arbori vietăți bagă în mormânt.
păcatul omenirii este magistral
gunoaie, dejecții urcă și-n astral.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergea pe malul
mării unde valurile se spărgeau
cu vechea lor încăpățânare
era urmat de câteva gânduri
care aproape-i săreau în spinare
se uita că putea fi un loc prielnic
pentru a trage mâța de coadă
în vântul cald de contrabandă
părăsise orașul pentru că îi era dor
de gălăgie și de aventuri periculoase
nimeni n-ar vrea să petreacă în orașul
unde nimeni nu se mai îmbătase
de-un veac este anormal și pentru el
să vadă un câine cum rânjea la soare
în timp ce era ars de ultraviolete
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marină
Lorzi de ranguri majestuoase
Mă privesc, confuz, dojenitor,
Mă înghit mareele periculoase
Din Zeelande Noi fără umor
Nilul se-ntinde ca un șarpe
Ar mușca din Timp la piramide
Preotesele amorului cântă la harpe,
Aruncă marinari priviri avide
Părăsesc vapoarele cu pânze portul
Unul n-a plecat că are cârma ruptă,
Când celelalte prins-au orizontul
Din ofrandă echipajul se înfruptă.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Leonid Dimov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrurile s-au terminat (1911)
Cuprinși de frică și de neîncredere,
cu mintea agitată, cu privirea îngrijorată,
încercăm cu disperare să inventăm căi de evadare,
un plan să evităm
pericolul evident care ne amenință atât cumplit.
Iată, am greșit crezând că nu ne așteaptă niciun pericol:
știrile au fost greșite
( sau noi nu le-am auzit, sau nu le-am înțeles).
Altă catastrofă, una despre care nici nu ne-am imaginat,
se aruncă deodată, cu violență, asupra noastră
și găsindu-ne nepregătiți acum suntem în criză de timp
ne spulberă fără milă.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram plecat din gânduri
Când noaptea mă locuia la mansardă
și desfășurarea timpului era înrudită cu neantul
eram plecat din gânduri,
lumea nu mă știa în niciun fel
sau mă neglija.
Mă scăldam într-o apă curgătoare cu maluri abrupte,
nu-mi dădeam seama de pericole,
iar moartea nici n-o luam în considerare,
așa am petrecut o vreme
fără nicio temere
de care azi mă lovesc la fiecare pas.
Am fost neastâmpărat și mândru,
dezbrăcat de mine însu-mi,
să descoper lumea
în care m-am pierdut mai târziu,
vagabond în jumătatea de veac
alungată din cuvinte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-o vreme
de-o vreme pe lângă timp trec,
de frică să nu dau de mine.
serii spinării-n roz, mă aplec...
adierii supus fără a mă abține.
de ani, aproape nicio singurătate
ființei mele nu se vrea paralelă;
de la nord la sud, pe neașteptate,
sunt trecut și legănat ca o velă.
prin marmură-milă înoată efigii
cu ecouri zvelte de uitată pruncă.
simt cum mi se prind de emoțiile gri
fără motiv, așteptările de luncă.
cuvântul în margine de carte
e-n primejdia vântului, al răsfoi.
muchiile odăii-n lumini așezate
reușind alăturat cais a priponi.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naufragiu
După un naufragiu groaznic
Ce i-a scufundat în ceață
Șase marinari nevolnici
Care-au mai scăpat cu viață
Înotând și zi, și noapte
Peste apa plumburie
Fură azvârliți de valuri
Pe o insulă pustie.
Trei luni s-au hrănit cu ierburi
Și cu pești găsiți la mal,
Își făcură și-o colibă
Și trăiau original.
Nu le mai lipsea nimica,
Ba ades le prisosea,
Aveau hrană, ierburi, apă,
Doar femeie le lipsea.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu (mai 1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tulburată sub lumina florilor ( variantă)
Ceață străvezie și nori grei,
melancolia unei zile lungi și triste.
În cățuia aurită
esențele aromate se sting încetișor.
A venit iarăși vremea
fermecătorului Dublu Nouă Festival; *
răcoarea de la miezul de nopții
pătrunde prin mătasea delicată-a draperiilor
și răcește perna mea de jad.
După ce, în amurg, am băut vin
sub gardul de crizanteme,
mânecile rochiei mele adaugă-un subtil parfum
miresmelor de ierburi.
Oh, nu pot să spun că nu-i încântător, doar că,
atunci când vânturile dinspre vest flutură perdelele,
sesizez că-s mai grațioasă
decât florile ofilite.
[...] Citește tot
poezie de Li Qingzhao ~Li Ching Chao, 1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omagiu (pentru Monica Lovinescu și Virgil Ierunca)
Voi cei doi împătimiți,
Exilați o viață întreagă
Vă aducem cald omagiu
Și să fiți bine veniți.
Cuvintele rostite altădată
Au fost strigăte pe acest pământ
Avertizând o lume întreagă
De pericolul comunist.
Pe vremea cruntei prigoane
Și-n locuri tăinuite
Ascultam radioul... de la mic la mare
Cu sfaturi bune și gândite.
Trecut-au ani de suferință,
Cu o feroce dictatură
Proorocirea a fost sfântă
Și o revoluție pe măsură.
[...] Citește tot
poezie clasică de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre pericole și timp, adresa este: