Poezii despre ploaie și toamnă, pagina 3
Ai văzut vreodată ploaia ?...
Ai văzut vreodată ploaia?
Știu, iubito... îmi spui «nu»
Mohorâtă e odaia,
Eu sunt tu.
Murim străini pe zi ce trece,
Și timpul este amorțit.
Tu ai plecat cu toamna rece,
Eu sunt sfârșit.
Lacrima mi-o las în noapte,
Sting cu ea orice văpaie.
Numai clipa n-o pot stinge,
Eu sunt ploaie.
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Constelații diamantine, martie 2014 (14 septembrie 2012)
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Și altoită pe ființa mea imensa lume
cu toamna și cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munți trec nori cu ugerele pline.
Și plouă.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de jusțanca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pânza de păianjen
Ne sfărâmă viața bolovani
Și ne trec prin față iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Și pădurea de atâtea ploi;
A murit și dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovați;
Dacă-n geam cu degetele bați,
Din insectare evadează fluturi.
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima lumii...
Lacrima lumii, o, lacrima lumii,
picuri din leagăn și până apoi,
picuri tăcută și tăinuită,
nepotolită, nețărmuită,
cum din tomnatice nopți fără nume
curg șiroaie de ploi.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn de bețiv
Rămășițile toamnei
fermentând în ploaie;
o colibă rece
printre frunze care cad;
eremitul
a dormit până târziu;
acum el își mai toarnă vin
își golește paharul.
poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însemnări într-o noapte ploioasă pentru un prieten din nord
Ma întrebi când sosesc. Nu știu și regret nespus.
Visez munții tăi, iezerele lor toamna când se revarsă sub ploi.
O, când vom curăța din nou fitilele lumânarilor lângă fereastra de la apus?
Cand îți voi asculta iarăși vocea toată noaptea, mergând prin ploaie amândoi?
poezie de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Toamna. Deja o simțim că vine
în vântul de august,
în ploile de septembrie,
torențiale și plângătoare,
și un fior străbătu pământul
care acum, gol și trist,
salută un soare rătăcit.
Vremea trece și apune,
în această toamnă care avansează
cu lentoare nespusă,
cel mai bun timp din viața noastră
și îndelungat, ne spune adio.
poezie celebră de Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiul plumbului (1)
Aud ploaia recitând din Bacovia
materia geme ca un galben corb
sunt singur ești singur este singur
numai Dumnezeul toamnei e orb
Septembrie ca o șampanie se agită
toți copacii au la gât parcă felinare
violet lacrimi paradisul ca dinamită
trece poetul și moartea dispare
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (22 noiembrie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofă rătăcită 7
Se prăbușesc în mine multe toamne,
Vârtejuri se răstoarnă și cerul a țipat,
Dar între două ploi dă-mi Doamne
Surâsul curcubeului vărgat.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Note de toamnă
(Tăcere... e toamnă în cetate...)
Tăcere... e toamnă în cetate...
Plouă... și numai ploaia dă cuvânt-
E pace de plumb, e vânt, și pe vânt
Grăbite, trec frunze liberate.
Deschide, dă drumu, -adorato,
Cu crengi și foi uscate am venit;
În târg, o fată tristă a murit, -
Și-au dus-o pe ploaie, și-au îngropat-o...
Dă drumu, e toamnă în cetate-
Întreg pământul pare un mormânt...
Plouă... și peste târg, duse de vânt,
Grăbite, trec frunze liberate.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ploaie și toamnă, adresa este: