prezent şi promisiuni

Gust de rodii

Azi o mână arămie
Despre mine vrea să ştie
Cine sunt, de unde vin,
Cărui Dumnezeu mă-nchin.

Îi răspund că-s dintr-o carte
Desprinsă pe jumătate,
Ochi de apă după ploaie
Zâmbitoare şi vioaie.

Mâna-ntinsă mă cuprinde:
- Spune, fără jurăminte,
Câte ploi ţi-au spălat ochii
De-ai rămas cu gust de rodii?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa ca şi cum ar conta

amestec neputinţa cu speranţa
infinitul cu orizontul
şi din când în când
mă frâng de dorul nesfârşirii
în bucăţi de prezent
aleg astfel să trăiesc
cu intensitatea celui care ştie
că mâine e doar o promisiune
.........................................
vezi
de aceea nu-mi pot opri zâmbetul
când mă doare viaţa

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor morbid

Sub noaptea palidă şi rece,
Pecetluit de al tău dor,
Îmi ascund strigătul în lacrimi,
Stingându-l în ardoarea lor.

Paşii mă poartă înainte,
Sufletu-mi pare mult prea greu;
Piatră durerii ce-l apasă,
Vrea iar să stea în drumul meu.

Mi-am înnoit vechi jurăminte,
Privindu-mi chipul gol şi şters;
- Eşti mult prea slab să porţi o luptă!
Aud o şoaptă-n al sau mers...

Şi-n noapte-ţi caut iarăşi paşii,
Pe o cărare ce cândva,
Alături ne-am plimbat... dar astăzi,
Păstrez doar amintirea ta.

poezie de Tai Bu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienii care au făcut averi cumpără pământ în draci, pretextând că vor să devină fermieri

Tot minţiţi şi înşelaţi,
Sărăciţi şi-nfometaţi,
Azi ţăranii-şi dau cocioaba
Şi pământul pe degeaba.

Iar cei ce-au făcut averi
Vor să fie moşieri
Şi promit să investeasă
În 'cultura românească.

Însă mulţi sunt şarlatani
Care numai spală bani;
Cum i-au strâns, de-ai întreba,
Câţi crezi c-ar putea proba?...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (28 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai doina ne-a rămas

Ştefane Măria Ta
ridică-te nu mai sta

Că ne-au cotropit mârlanii
şi ne sug viaţa şi banii

Noi muncim ei se distrează
Fie noapte sau amiază

Nu le pasă nu le pasă
şi-au făcut din stele casă

Viaţa lor de aur pare
a noastră zace în fiare

Ia-Ţi sabia lui Boldur
şi fă ordine în jur

Ne conduc azi gură-cască
şi ne pradă vai în gaşcă

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Doine de pus la rană (16 februarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potopul

azi râuri de lavă erup din neant
şi plouă cu gheţuri
şi soarele plânge pe cerul galant
cu lacrimi de ceţuri

şi clatină zări cu nesaţ meteori
plutind printre ele
şi munţii şi marea ascunşi după nori
se spală cu stele

în jur avalanşe de spaţiu şi timp
şi Tu eşti departe
şi zeii sunt duşi fără dram de Olimp
în cârcă de moarte...

şi iar Infinitul te strânge în chingi
de taină şi dor
eşti ultimul Om care poţi să-l atingi
cu primul fior

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (21 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii

Unii trăiesc fără de rost,
Nu ştiu tainele lunii,
Stau singurei la adăpost,
Vă jur c-aşa sunt unii.

Unii nu ştiu a valora
Puterea rugăciunii,
Şi nu cunosc nici dragostea,
Vă jur c-aşa sunt unii.

Unii nu ştiu a învăţa,
Pierd timpul ca nebunii,
Să lase-n urma lor ceva,
Vă jur c-aşa sunt unii.

Unii nu cred în dragoste,
Şi cad pradă minciunii,
O văd precum o pacoste,
Vă jur c-aşa sunt unii.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

la orizont în dimineaţă
a apărut un soare nou
şi ziua-mi pare mai frumoasă
şi vocea mea are ecou

în luptă veşnică cu timpul
tu suflet cu tristeţi de ceară
azi te-ai topit în anotimpul
ce poartă nume Primăvară

plesnească mugurii în crânguri
şi fie-n jur lumina roată
dacă nu mult o să întârzii
te-aştept aici viaţa toată

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul Sfânt

Când raza de soare-mi înţeapă retina,
Îmi tremură pleoapa, se lasă în jos,
O geană se-aşază pe-obraz şi-mi vesteşte
Norocul ce-mi bate la uşă sfios.

Emoţia fierbe în trupu-mi – clepsidră,
La gândul că timpul acum a sosit
Să-mi pună în braţe speranţa-mplinită,
Să-mi spună că drumul ce-l vreau l-am găsit.

Cu pas hotărât alerg să-i deschid
Şi casa-mi se umple cu mir şi lumină,
Întreaga-mi făptură primeşte botezul
În care mă-mbracă azi Forţa Divină.

Voi face dovada că nu e-n zadar
Şi nici risipit, fără rost, Darul Sfânt,
Voi şti să-l împart cu iubire în jur,
Să nu umble-n gol pasul meu pe pământ.

poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

De profundis

Nu, asta nu pot s-o suport!
Curând, e-un an şi jumătate
De când aţi declarat că-s mort
În unanimitate.

Toţi proştii câţi m-au cunoscut
Ziceau: "Mi-era un fel de rudă —
Săracul! Cine-ar fi crezut?..."
Îmi vine să-nviez de ciudă!

Profane mâini mi-au răsfoit,
La Iaşi, arhiva.
Revistele m-au prohodit,
Amicii mi-au mâncat coliva.

Mă pipăi, stau nedumerit.
Mă trag de păr, simt că mă doare...
Nu, n-am murit!
Vă dau cuvântul de onoare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!