Poezii despre prezent și salvare, pagina 3
Viziunile orașului
E duminică azi rosti pomul
se plimbă liceencele prin urbe
cu cireșe la urechi,
cauciucurile mașinilor vor să se
salveze din inerția staționării,
podgoreanul toarnă apă în vin fiindcă
la preț de dumping vinde gostatul,
un poet aruncă un poem
între merele pârguite ale
unei dudui binevoitoare,
la balcon patetic zdrăngăne
baladistul ghitara
printre borcanele de murături...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Aurel Dumitrașcu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet trecător
Într-un oraș cu mult soare,
azi, simt palpitînd inimi
într-un tempo democrat.
Un trecător banal
balansează într-un colaps,
spulberîndu-mi gîndurile,
politizate și ele,
pentru salvarea unui vis
prăbușit.
Reculeg materia din cer
și o preschimb
în cosmos anesteziat.
Aici, într-un spațiu poetizat,
nici nu ți-ai dori să iradiezi
între glorie și epos.
Așteptîndu-mi întîrziat pașii,
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fie-i Lui Isus onoare
Cât de adânc este Cuvântul
Ce Isuse ni-l mai dai
El îmbracă tot pământul
Să ne așeze iar în rai
Ce profundă e Scriptura
Ce Isuse ne-o oferi
Să ne întărești făptura
Nu de azi și nu de ieri
În Cuvântul Sfânt Divin
Viața însăși se găsește
Să-l absorbi mai pe deplin
Căci Hristos te mântuiește
Numai El azi ne oferă
Viața veșnică mereu
Să primim a vieții eră
Prin credința-n Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (28 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În a sufletului arcă
Norii negura-și descarcă
Peste-a sufletului arcă,
Unde-am strâns perechi de stele
Și cântări de filomele,
Cum m-a sfătuit Cuvântul,
Supărat iar pe pământul
Care a uitat de Cruce
Și spre moarte iar se duce.
Îl ascult pe Tatăl Sfântul
Când o arcă-mi fac cuvântul
Să salvez, cum El îmi spune
Tot ce crește-n rugăciune,
Însă-a sufletului arcă
Azi și o durere-ncarcă,
Primind pe Iisus ce-aduce,
Ca pereche-a lui... o Cruce!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi s-a-nălțat o lumină
Refren:
Astăzi s-a-nălțat o lumină,
E lumina Domnului.
Ea hotare nu va cunoaște,
Va fi-n toate inimile.
Veți vedea mărirea lui
Și puterea Domnului.
Spuneți tuturor
El este Domnul, nu vă temeți.
Căci el vine să vă salveze,
Să deschidă inimile
Către dragostea lui,
Care v-a răscumpărat.
Să tresalte și deșertul
Și să strige de bucurie
Apa a izvorât
Până și în pustiu.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste și ură
Toți m-au urât
Pentru că i-am iubit.
Ori poate nu am știut să-i iubesc...
I-am sufocat cu iubirea mea pură.
Iertare! Nu mă pot împăca
Cu mine, cu voi...
Nu pot trăi în minciună!
Trebuie să plângă unul din noi...
Și acela sunt eu
Umbra trecutului
Ignorată de prezent,
În modul cel mai decent...
Sunt doar rămășița unei vieți
Trăite-n zadar.
Nu mă salvați!
Și nu-mi plângeți cu vânturi și ploi!
Nu voi repeta istoria iar!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La degetul inelar: Calea Vieții
Se făcea că mor și de aceea
am mormăit la tine-n zilele din urmă.
Se făcea că dor mi-era de tine
iar tu erai pe nicăieri nu-mi ceri...
Dar se făcea că m-a salvat o zână blondă
cu plete încâlcite-n ziua ieri...
Se face-acum de zorii dimineții
ziua de azi doar n-o fi Calea Vieții?
Se face că mi-e dragă iară ceața
ce stă pe ochi așa cum o ragletă
eu nu mai văd, eu nu mai țin aproape
eu nu mai văd, eu nu mai vin curând!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată
sunt o groapă întoarsă
ca un sac
pe care mulți nu știu să-i găsească capătul
nu mai exist în el, pentru că m-am pierdut
în ceea ce nu mai este
sunt un capăt nedeșirat al unui alt început
sunt o clipă furată din prezent
gândurile-mi sunt diluate-n spatele unei armuri false
fântâni seci, săpate-n mine fără cuvinte
așteaptă plânsul cerului
clipele nu-mi fac statui din gândul nimănui
prăbușirea este adâncul din care încerc să urc
spre ceea ce nu ești
mă salvez, salvând pe cel ce nu mă știe
decât urând sau
îngropându-și propriul destin
urcându-se spre ceea ce nu este
să nu devenim, niciodată, cer înnegurat și furtună-n
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești, copilărie?
UNDE EȘTI, COPILĂRIE?
Unde ești, copilărie,
Fără griji fără suspine?
Părinții din veșnicie
Purtau grija mea de mâine!
Unde-ai dus vraja visării
Cu Zmei, Feți și Cosânzene?
Că veneau pe-albastrul zării,
Precum visul printre gene!
Unde mi-ai lăsat florile
Ce mi le coseam pe ie?
Azi cos lacrimi în mărgele
De scaieți și păpădie!
Coseam ie cu altiță,
Când eram copil de școală,
Ca să primesc cununiță
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Maria Filipoiu din Poezii pentru copii
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte
Am tot mutat doi pui de liliac
De colo-colo să-i salvez de moarte,
Dar când își bagă coada câte-un
,, drac"
Îți demonstrează el că nu se poate!
Mai sunt la stradă câțiva lilieci
Pe care îi scoteam din buruiană
De azi le cânt prohodul cel de veci
Puteți să vă-ncălziți cu ei la iarnă!...
Deci, dragii mei, puteți să îi tăiați
Că-i mult prea greu să ocrotești o floare,
Dar teiul dintre ei, vă rog, să mi-l lăsați
Că-n el trezește zorii o privighetoare!
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prezent și salvare, adresa este: