Poezii despre privighetori și suflet, pagina 3
Privighetoarea
Când îmi anunț trezirea,
E forfotă si spaimă-
În pomi îmi încolțește
Din muguri veche faimă.
Ci eu, de câte ori,
La un dejun cu mine,
Din spaimă mi-am creat
Poemul ce m-obține...
Ci eu ca nimeni alta
De faimă am fugit
Și într- o primavară
Frumoasă am venit-
Era ceva măreț,
Să fiu admiratoare,
Și s-a răsfrânt în suflet,
O zi -
Privighetoare.
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole (29 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul iubirii
auzi, privighetoarea cântă
și magnoliile au înflorit
sufletul fericit spre cer se avăntă
în ploaia de lumină primenit.
timpul umple albastră amforă
cu roua ghioceilor plină de parfum
surâsul curcubeului minune de metaforă
sensibilizează sufletul meu acum.
geografia iubirii s-a umplut de cocori
fluturii se zbat să iasă din coconi
îndrăgostiți cu brațele pline de flori
curtează fecioare ca niște baroni.
se celebrează dragostea în lumea largă
emoții erotice și prin mine aleargă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu aură
lasă-mi Doamne poezia vorbitoare
s-o îngâne izvorul limpede bucurie
când imită cântul de privighetoare
sufletul se umple de mândrie.
lasă-mi Vreme poezia curată lucidă
ca apa din fântâna albastră
să oglindească steaua mea candidă
răcorindu-și focul din raza măiastră.
cuvinte drăgăstoase cu aură și chip
am să rostesc până când soarele apune
poemul nemuririi cumva să-l infirip
căci va avea mereu ceva a spune.
poezia mea-i poveste misterios tertip
printre hieroglife și magice rune.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gărgăuni de fată mare
Dragobete, Dragobete,
Dai târcoale pe la fete
Și le lași grele, băiete,
Cu mijlocul strâns în bete
Și cu prea multe secrete!
Pe Ilinca lui Papuc
O lăsași singură-cuc,
Frusinei a lui Moțoc
I-a adus barza un cioc,
Sânziana lui Gheorgiță
Și-a dat foc la prepeliță,
Ruxandra lui Machisân
A făcut un pui în fân,
Bombonica lui Jartea
Și-a luat zborul după ea,
Mardaloaica lui Mardare
Se crede privighetoare,
Iar Ghițoaica lui Ghițoi
A rămas fără bărzoi,
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (21 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul durerii
Auzit-ai tu vreodată frunzele de vânt mișcate
Susurând încet și tainic pe-a lor ramuri clătinate?
Ele cântă-atunci de jale cu un glas suspinător;
Cine știe-a lor durere, cine știe dorul lor.
Și ascunsă prin frunzișuri, tăinuind a ei ființă,
cântă dulcea Filomela, și-n cântare-i o dorință
Pare că îndreaptă vecinic către cerul cel senin,
Și divina-i melodie se sfârșește c-un suspin.
Iar poetul ce-o aude își ia lira și se duce
Pribegind cu-a sale doruri, și ca dânsa el atunce
Cu un vers duios și jalnic spune lumii chinul său
Și răpit de-a lui simțire el suspină-amar și greu.
Și-auzind atâtea glasuri ce spre ceruri se înalță
Care te pătrund în suflet cu-a lor farmec și dulceață,
Nu întrebi, plecând cu jale ochii-n jos înspre pământ
Pentru ce tot cu suspinuri se sfărșește orice cânt?
[...] Citește tot
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gloria Terrei
m-am lăsat sedusă de geneza frumoasă
este ca diamantul montat în aur
magică planetă Terra în veacuri glorioasă
miracol universal neprețuit tezaur.
minune născută într-un cuib de stele
te reprezintă cântul de privighetoare
angelice lumini te-mbracă în dantele
veșnic să strălucești iubită de soare.
magică grădina a Maicii Dumnezeie
în paradisul sufletesc mă crești
sfântă recunoștință curge din condeie
ești imortalizată în sacre povești.
miracol divin cu trup de femeie
la pieptul tău mirean mă ocrotesti.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decalog
să iubesc necontenit, necondiționat
să adun în suflet numai splendori
să mă călăuzească gândul minunat
să-mi fie conștiința univers de candori.
să urmez îndeaproape îngeri și sfinți
să nu am regrete în final de viață
veșnic să țin în slavă dragii părinți
să fiu optimistă și când trec prin ceață.
să iert mereu căci eu am fost iertată
și mângâiată de Bunul Dumnezeu
să pun în slove lumea descleștată
de gerul năprasnic aspru și ateu.
în inimă să cânte mierle și privighetori
luceferii să-mi fie veșnic călăuzitori.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna un animal
Fără să facă nimic, un leu este un leu:
dar bietul om trebuie s-aibă parte, se înțelege,
de-o moarte bravă pentru onoarea de-a fi comparat
c-un animal puternic, care respectă doar propria lui lege.
Hrănit de gândurile avântate-ale unui suflet chinuit,
cineva poate atinge-un apex sublim, un ceresc țel.
Un premiu mare-l așteaptă. Atunci se spune că,
într-adevăr, zboară precum un șoim cu aripi de oțel.
Scrie un poem care
cântă-n rime cu catifea de floare
cele mai intime și intense sentimente-ale tale,
iar ei vor spune că tu cânți ca o privighetoare.
Ce trebuie să facă omul ca să nu mai fie-asemănat
c-un animal? Dacă ar face ceva de-a dreptul epocal,
dar fără a se simți anxietate și niciun fel de suferință?
Lumea-l va considera, desigur, un șacal.
poezie clasică de Luigi Pirandello din Rivista d'Italia (octombrie 1901), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză și portugheză.
Odă bucuriei
norocoasă sunt Doamne aproape să te am
să mă călăuzești printre vulcani noroioși
degete de lumină îmi bat la geam
să mă trezească în zori prietenoși.
împart fericirea dram după dram
cu lumea poeziei cu visători frumoși
norocoasă sunt Doamne aproape să te am
să mă călăuzești printre vulcani noroioși.
elixirul vieții îl sorb gram cu gram
să îmi liniștească timpii furioși
triluri de privighetoare răsună pe ram
să răsfețe suflete de oameni pioși.
norocoasă sunt Doamne aproape să te am
să mă călăuzești printre vulcani noroioși.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când al tău suflet l-am atins
Când al tău suflet l-am atins
Durerile mi s-au stins
În brate, cand te-am prins
Am aprins, un sentiment de necuprins
Dorinta si patima atat de mare
Mi-ai adus tu faptura cu candoare
Si ma doare foarte tare
Ca nu sunt pentru a ta valoare
Traiesc un film alb negru
Sunt un om integru
Si cu tine as trai intregu'
Adevarul unora le pare negru
Graiul tau de privighetoare
Imi da savoare si culoare
Oare?? in viata asta trecatoare...
Nu iti doresti o iubire nemuritoare
Nu esti cu nimic datoare
[...] Citește tot
poezie de Florin Găman (3 iunie 2019)
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre privighetori și suflet, adresa este: