rai şi visare

Glas în paradis

Vino să şedem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ţi-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.

Ce grai în sânge am închis?
Vino să şedem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu şarpele se joacă-n doi.
Tu eşti om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!

poezie celebră de Lucian Blaga din volumul: Cântecul focului (1945 - 1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Depărtările ucid aşteptările,
Aşteptările înfloresc nerăbdările,
Nerăbdările hrănesc ispitele,
Ispitele aţâţă păcatele,
Păcatele urâţesc visurile,
Şi paradisul vieţii se năruie.

poezie de Valeria Mahok (11 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul

Pe o câmpie, unde zbor
M-am întâlnit c-un alt dor,
Şi i-am zis să mă ierte
Şi să mă aştepte.
În rai când am să plec
Peste păcate am să trec.
Căci Domnul mă va ierta
Şi-n rai mă va aştepta.
Raiul e ferecirea mea
şi dorinţa mea.
Un vis aşteptat
şi de nimeni uitat.

poezie de Adriana Gheorghie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe de iarnă

E frig, e ceaţă,
păşesc timid
prin zăpada fierbinte,
o lume murdară şi tristă
mă aşteaptă,
privind înainte...
De ce să mai merg,
şi, unde?
frigul cu colţi ascuţiţi,
prin trupul livid
îmi pătrunde...
Rămân,
paşii-mi sunt tot mai grei,
zăpada devine culcuş,
ca în vis,
sătul de lumea amară,
îmi clădesc, aici, paradis...

poezie de Ion Ţoanţă din "Templul Devenirii Noastre",
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşmintele raiului

Dacă-aş avea ale raiului împodobite veşminte,
Brodate-n a aurului şi-n a argintului lumină,
Albastrul şi calmul umbrit al acelor veşminte
Ale nopţii şi-ale luminii, jumătate din lumină,
Ţi le-aş aşterne la picioare;
Dar, fiind sărac, am numai visele mele;
Ţi-am aşternut visele la picioare;
Umblă cu grijă, calci pe visele mele.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna mea

fântâna mea e adâncă
dulce şi rece-i izvorul
a fost săpată în stâncă
cu sufletul şi cu dorul.

fântâna e plină de stele
în ea se leagănă luna
noaptea-i păzită de iele
şi cerul îi ţese cununa.

lacrimi de rouă amare
picură întruna în ea
câteodată şi carul mare
cade în apă stea după stea.

înecată pe veci în lumină
plutea pe valuri de vis
chipul iubitei, divină,
printre stele şi paradis.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (31 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis pierdut...

Traiesc clipe ratacite
In noptile nedormite
Unde visele, de tine bantuite
Mi se par clipe, din rai rapite...
Unde inima mea insangerata
De lacrimi inundata,
In tacere inecata,
Ar vrea sa zboare, macar o data
Sper inima ta indepartată,
Sa zburam printre nori
Si sa-ti spun de o mie de ori
Cel mai important vers:
Te iubesc...

poezie de Manuel Gabriel Danca (23 februarie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

ZAMBETUL...

Zâmbetul e adiere,
Primită din Paradis,
Alinare, mângâiere,
Ce îţi face viaţa vis.
Zâmbetul întinereşte,
Speranţă nouă aducând,
Prietenii ţi-i înnoieşte,
Sufletul întinerind.
Zâmbind înfruntă viaţa,
Fă-i bucuriei loc,
Zi, bună dimineaţa,
Şi zâmbiţi vă rog.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas în paradis

Vino să şedem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ţi-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.

Ce grai în sânge am închis?
Vino să şedem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu şarpele se joacă-n doi.
Tu eşti om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi soarele a scăpătat

Sonete disperate:

Frate Pituţ, iartă-mă că plâng
(în memoria lui Gheorghe Pituţ)

Şi soarele a scăpătat
Pe după dealul cu spinarea
Înfiptă-n ceruri precum marea
Învolburată pe-nserat

Şi a căzut din cer lumina
S-au stins şi stelele cernite
Şi toate par a fi silite
Să dea numai pe mine vina

Dar eu sunt umbra, nu culoarea
De ce vreţi să distrugeţi floarea
Ce străluceşte o clipită

Mai bine daţi-mi mie visul

[...] Citeşte tot

sonet de Ioan Lila
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!