Poezii despre rebus, pagina 3
Ecoul verii în suflet
Ca un copil râzgâiat
plânge timpul înscăiat
căci vara în avans e de pripas,
oprindu-se pentru un meritat popas.
Dar ea se va întoarce,
de mână o voi prinde,
firul vieții împreună îl vom toarce
până la fine parcursul vom cuprinde.
Dar până atunci, cu vara trecutului rămân august,
niciodată uitată, nicand fără gust,
ca-n cântecul "aroma gheții fierte"
las inima să-mi cânte mezzo-forte.
Străzi goale, voci îndepărtate, mâini încrucișate,
gustul sărutului de complicitate,
rezolvarea cuvintelor încrucișate
în singurătatea după-amiezelor înnorate,
ascultând ecoul amintirilor plecate...
Bătrâni singuri, uitați, observând de departe
marea ce le vorbește cu patos de stele căzătoare,
de nopți cu țânțari și cântec de greieri,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către Alexandru Mușina
Calmează-te, dragă, vei ajunge un VIP
căruia prostimea va dori să-i asemene amantele
cu o plasă de pescuit cu ochiuri rare, ca și tine, de altfel,
atunci și ele se vor zbate fericite și se va vinde salata de icre
cu marca ta, neținându-se cont că tu braconai
la râu doar duminica, poemele tale
vor răsplăti la sfârșit de an premianții, iar babacul
și tataie vor scăpa câte o lacrimă de alcool, fetișcanele
se vor da în bărci doar cu cheii cu chei de la mașină
posterul tău ținând interogativ reportofonul
iscodind la Pucioasa ce drăcii a mai născocit vulgul
se va vinde ca talisman
cămăruțele în care ai creat, procreat și mai
ales, mai ales te-ai recreat
vor reține pe scări trecerea-ți. Muierile pe care le-ai adulmecat
vor povesti tuturor cum a fost și desigur vor exagera
la proporții apocaliptice, susținând că ele doar pe Alex
dar ci însă pentru că fata de s-ar fi totuși destul de precar
vișinii vor da în floare
visând "vii-și-ne" și intimitatea atomului
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Alexandru Mușina
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiunea lui Cupidon
Privită de sus lumea pare un puzzle perfect al iubirii,
o inimă gigantică în care freamătă la unison
miriade de picături izvorâte din miliarde de suflete,
o maree de vibrații incandescente,
de valuri extaziate revărsându-se
pe țărmurile bunei speranțe, în țara de foc,
acolo unde azaleele nu plâng niciodată,
acolo unde anotimpurile se contopesc
într-un sărut necontenit.
Cupidon, cel care în generozitatea sa infantilă
dezleagă din tolbă zâmbete ascuțite cu aromă de vino-ncoa',
lăsându-le să zburde la întâmplare, du-te-vino,
nu știe că jocurile se mai schimbă,
mai apar scrabble, cuvinte încrucișate,
combinându-se după legi de nimeni știute,
vrute-nevrute, văzute-nevăzute.
Iar el suferă, dărnicia sa este răsplătită cu: mai lasă-mă!
câteodată din nostalgie câte o săgeată mai aruncă departe,
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre rebus, adresa este: