Poezii despre scurtături, pagina 3
Dilemă
Am fost nedumerit de ce în țară
E lumea cam de toate sictirită,
De prețuri, de corupție, de mită...
Guvernul, c-ar vopsi o altă cioară,
Pân' ce-am ajuns acasă, personal,
După treizeci de ani peste Pacific,
Să aflu-n prima zi și să edific
Dilema,-n modul cel mai rațional ;
De cum am coborât din avion,
M-a luat un bagajist de geamantan
Și pân' s-ajung la viză, un roman
Mi-a înșirat să fiu cu toate-n ton:
De șpagă, de corupție, de pile,
De gropi ce nu au loc nici pe trotuar...
Iar să fi fost măcar parlamentar,
Cu el toate mergeau ca pe șenile,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Masoneria
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie:
Scapă cât mai iute de masonerie!
Numai neamuri proaste, șmecheri, impostori
Toți sunt Mari Maeștri (în a trage sfori).
Poartă șorț, galoane și-alte tinichele
Plini de semne sacre și de lanțuri grele.
Ei se trag, cu toții, din Hiram Abif
Ziditori de temple, scriși în catastif.
Sunt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova
Și cu manelistul Jean de la Craiova.
Și cu Fulgerică, zis și Bragadel
Care face-n spume bere caramel.
Ce solemnitate! Și ce jurăminte!
Toți sunt Frați de Ordin și de lucruri sfinte!
[...] Citește tot
pamflet de Corneliu Vadim Tudor (13 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața nu se vinde
Se-mpletesc în culori vii
Pașii toamnei pe alee
Pe când străzile-s pustii
Fără iz de orhidee
Pomii iarăși se dezbracă
Și copacii din păduri
Până iarna o să treacă
Uneori prin scurtături
Frunzele se colorează
În atâtea vii nunțe
La taifas apoi se așează
Și la uși în văz de clanțe
Căci un pictor iscusit
E la lucru în natură
Toamna iată a venit
Și viața parcă-o fură
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partid nou cu de toate
Dobitoacele, jivinele și animalele, de la cel mic, la cel mai mare.
Cum pădurile se taie, au hotărât să transmită o informare.
Oameni albi, galbeni sau negri, ce voi casa ne-o distrugeți.
O să ajungeți în curând, ceea ce semănați, tot aia să culegeți.
Semănați vânt, voi veți culege doar furtună.
Pământul acesta ne-a fost dat, să-l locuim cu toții împreună.
Dar lăcomia voastră neîncetată, distruge moștenirea toată.
Vă place să trăiți numai în răutate și minciună.
Iar astăzi pe pământ, a dispărut îngrijorator din faună.
Prin satele din munți, când vine iarna, nu mai auzi lupul cum urlă.
Lipsește acel petec de pământ cu iarbă, acea lagună sau măcar o văgăună.
Voi oamenii vă aciuați și duceți traiul, în cuiburi de beton și în mocirlă.
Ați uitat de viața la țară, libertate și aventura în natură.
Din păcate viața voastră, este o continuă scurtătură.
Prin urmare, cum viața a devenit, care pe care.
Un partid nou de jivine, pentru oameni va fi o provocare.
De aceea ne simțim datori să venim cu o justificare.
Animalele vor trai mai bun și au venit de îndată la plăcinte.
Cum ursul e mai voinic și sperie mult, secretar o să ne reprezinte.
Vulpoiul că-i mai viclean, îl vom vota președinte.
[...] Citește tot
poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psiho
Intru s-aduc un pacient
deja "udat" și clipocind din gură
cu un miros etilic evident,
găsit pe undeva, pe-o scurtătură...
și chipurile apar bizarerii
decolorate parcă, în halate
sau pijamale străvezii,
puse pe dialoguri sau citate;
"ai o țigară, o țigară?...
dă-mi doar un leu, numai un leu!"...
"n-aveți de ce pleca afară
să fiți pe străzi un derbedeu...
pe estrade vă spun dragi thovahrăși
tutulor că nu-i nicio Américă,
este-o minciună... repet iarăși
capitalismu-i un dușman, vă strică!"...
și cobor un etaj pe scară,
printre năluci... urmează știri
ce-o să le văd aici, ninge afară,
mă uit; vecini am goi... priviri,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros, pieptene, lingură
Chiar și "ar-fi-putut-fi" revine.
Cel mai simplu lucru miros, pieptene, lingură
se întoarce învolburând o pulbere strălucitoare-n aerul însorit,
o confuzie care se cere și trebuie cunoscută,
o sete insistentă de istorie, o foame a sufletului.
El așterne ideea pe hârtie,
rememorând cum ei priveau odată două nurci
acele jurubițe sinuoase mai fluide decât însăși apa.
Gândul și sentimentul sunt oare la fel de întrețesute,
o elice-n spirală arzând timpul?
Acum apa s-a liniștit,
reflexia și pierderea rămân egale cu ele însele.
Dar, unde se duc, de fapt, se întreabă el,
sau de unde vin;
este vorba de niște mijloace de reînviere,
de un pâlpâit al celulelor, de o nevoie de simetrie?
Renunță la o dimensiune și... despre ce a fost vorba?
Ticul nervos al ironiei lui e doar o scurtătură:
[...] Citește tot
poezie de Jan Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Globus
Nu m-am gândit niciodată până acum (și gândesc aproape de când mă știu)
că întrebările ce nu sunt urmate de niciun răspuns bătut în cuie
constituie cele mai sigure scurtături către minciună.
Există întrebări care nu figurează în manualele școlare,
în scrisorile patetice de dragoste, în propunerile de căsătorie
și nici în interviurile derizorii,
simulacrele acelea pentru care trebuie să dai totul pe teren,
cum zic fotbaliștii, și să te prezinți ireproșabil
ca la un circ cu maimuțe fragrante
ce candidează pentru un codru de pâine.
Nicio întrebare nu trebuie să stea înaintea celei pe care o voi adresa în continuare.
Nici măcar întrebarea care ne face să ne gândim
dacă viața merită sau nu să fie trăită (asta ar urma după,
chiar dacă Albert Camus a zis că trebuie să fie prima)!
Deci:
cine a demonstrat că există sau nu dreptate?
Cine știe mai bine decât mine să arunce primul piatra cunoașterii!
"Nimeni nu a spus nimic concret în acest sens, doar speculații aburinde
și ridicări tardive din umeri", îmi veți răspunde.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (2012)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra și armăsarul
(de pe rogojina poemului)
1.
E doar începutul. Niciodată nu era ceva urgent. Întotdeauna găseam alte priorități. Întâmplarea făcea regula de aur care disciplina hazardul în formele lui suprinzătoare. De aceea, zic: nimic nu mă mai suprinde. Pe rogojina poemului am zarurile aruncate și rotunjite ca niște sfere ciobite la colțuri. Nu poți prinde minunea din alergările începutului. Clipa rostogolită cu încetinitorul lasă-n fereastra sufletului bucuria întâlnirii cu rod. Dintr-un motiv anume, care nu se spune decât la sfârșit, am luat albumele și-am început, cu ele și cu tine, un itinerar. Tu ai notate zilele în calendar.
2.
armăsarul meu cu ochii verzi
iubește "tropotul armăsarilor negri"
zborul și dorul de Infinit
oamenii din Peninsulă par întotdeauna ocupați
dar în realitate nu fac altceva decât că
se plimbă de colo-colo
făcându-și de lucru pe faleză
sau gură cască
la o cafea sau o bere
în Piața Ovidiu
ori pe Terasa lui Herimon de la Casino
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dualitate
Revin la vechea revelație;
Tot ce-i natură, e suav,
Nesfârșit sursă d-incantație...
Doar om... ce aparține-i grav!
Mă-ncânt de roze, de mistral,
De tril... Zilnic resuscitez
Din aer hărăzit astral...
La ticăloși, mă prosternez!?
M-avânt cu gândurile-n vis,
De dor mă-ngân de briza mării
Și-ajung... Am tot ce mi-am promis...
De nu sunt subiect... trădării?!
Plutesc pe povârnișuri sure,
M-afund prin falnici seculari,
Beau din izvorul de pădure...
De nu pierd tot, de hoți, de-avari?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Mă căutând pe-o scurtătură"/ Te-ai trezit pe arătură.
Tirada nebunului
Am strălucit ca mediocru
Și la nimica n-am fost bun
Că se mira și tata socru:
De ce nu beau ca el, tutun?
De ce nu fac și eu un joc
De zaruri, cărți, poate canastă
Că toate astea la un loc,
Te fac să uiți că ai nevastă?
De ce nu-mi pace măcar remmy?
Să trag din când în când o dușcă?
De ce n-am și eu contra vremii
Cum are Dumitrescu, pușcă?
De ce n-aduc și eu în casă
Mai mult bănet decât s-ar cere,
Deschise conturile ca să,
închizi o gură de muiere?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre scurtături, adresa este: