semnale şi timp

Ultima ieşire... de serviciu

E prea des moartea, omniprezenţă,
La fiecare în parte una,
Că-i ca o hidră... ca şi Luna,
Cu-o parte ascunsă, în decadenţă...

... Căci e-n perpetuu anacronic,
Doar ea persistă într-un etern
De neschimbat, mai mult infern...
Că rai, se pare-i doar canonic.

Eu, am mai conversat cu ea,
În fond ea a monologat,
Să ştiu c-a fi nu-i doar distrat...
Să-mi dea semnal cât e de rea.

O văd, alăturea îmi merge,
Aşa tacită, pe ascuns,
Ea, ce deţine nepătruns
De firi şi nume... ce tot şterge.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnalul matinal

Ca-ntr-un joc născocit ieri,
înfruntând aceeaşi pârtie alunecoasă
neobosit urci şi cobori.

Împreună, rostogolim peste trupul zilei
blânda nălucă înfrigurată.
Tu taci şi aştepţi din umbră
semnalul matinal al startului
ca şi cum fiecare rătăcire
ar fi binevenită.

Alteori, te amăgeai tânguindu-te mie,
numărai pe degete clipe închipuite
şi lacrimă-ţi era victorie bănuită.

Liniştea în care-ţi aştept acest balans
e ca o mantie urzită între mine şi tine
între iluzii şi desfătări
ce au puterea uneori
s-atingă sublimul.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însemnări din trecut

Naufragiată undeva şi împotmolită
aici, pe-un balansoar cenuşiu-albastru
şi după ce m-am deprins oarecum
deosebirilor de presiune

Stau şi privesc la
ceea ce-n revărsatul zorilor
căzu în năvod: solii
dintr-un mai aspru tărâm.

Mă legănam în ziua cenuşiu-albastră
pe când sub mine
vietăţile celor mai adânci genuni
ale oceanului înoată
departe sub însăşi amintirea
soarelui şi lunii aducătoare de maree:

unele dintr-însele plăpânde, altele
rele cu acele toate-mplătoşate
în pielea aceea blindată al cărui nume

[...] Citeşte tot

poezie de Margaret Atwood
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie hibernală

Se-aşază pe casă zăpezile reci,
iar vântul pătrunde prin horn de afară,
lipită de mine îmi spui că-o să pleci
cu trenul ce încă aşteaptă în gară.

Dar timpul uitării te ţine pe loc –
îţi sorb de pe buze licori de bacantă,
tăciunii, cu flăcări urcate din foc,
pictează tavanul cu-o hartă şocantă.

Văd râuri albastre prin văi de oţel,
ajunse din hăuri de timp nevăzute,
niciunul ca altul nu curge la fel,
dar toate venind cu licori neştiute.

Din gară ajunge un ultim semnal,
e trenul fantastic plecat fără tine –
ne lasă în urmă un vis hibernal...,
cu sfântă lumină curgând prin destine.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

Cum anii se adună, zeci,
Un singur lucru mă alină:
În pivniţă un loc de veci
Şi ca sicriu -o bute plină!

Să am semnal de internet,
Nici laptopul să nu-mi lipsească
Şi să-mi turnaţi cât mai incet,
Pe piept, o sticlă de Fetească.

Nu vreau nici popi şi nici sicriu,
Prefer să vină drăcuşorii,
Să pot în linişte să scriu,
Să-mi intre vinul în toţi porii.

La cap să-mi cânte-ncetişor
Doar cântecele relaxante,
Pe zece voci, duios, în cor,
Neveste soacre şi amante.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefon

Odaia ta-pustie de barbat-
Cu husele penumbrei de vacanta,
Si usa,-n care n-are rost sa bat,
Si patul-m-au uitat cu siguranta.

Mi-a mai ramas un singur sclav,fidel
intr-un regat ucis de intrigi sumbre:
La glasul tau,fac-din exil-apel
Sa ma evoce,muzical,din umbre,

Dar cifrul de semnale suna-n gol:
A timp oprit si gri ce ne desparte...
Complice cu-al absentei protocol,
Mai pica de pe-un raft,murind,o carte.

Ironic,telefonul-ferm,lucid,
Desi tradat-doar el mai intelege
Ca,imbrancindu-mi episodu-n vid,
in alt culcus,incoronezi alt rege.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

Cum anii se adună, zeci,
Un singur lucru mă alină:
În pivniţă un loc de veci
Şi ca sicriu -o bute plină!

Să am semnal de internet,
Nici laptopul să nu-mi lipsească
Şi să-mi turnaţi cât mai incet,
Pe piept, o sticlă de Fetească.

Nu vreau nici popi şi nici sicriu,
Prefer să vină drăcuşorii,
Să pot în linişte să scriu,
Să-mi intre vinul în toţi porii.

La cap să-mi cânte-ncetişor
Doar cântecele relaxante,
Pe zece voci, duios, în cor,
Neveste, soacre şi amante.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă iarna...

Pleacă iarna zdrenţuită, se pierde în vârf de deal,
Din frunzişul toamnei triste răsar veseli ghiocei,
Primăvara lin coboară în ţinutul meu natal
Dând semnalul deşteptării în alai de clopoţei.

Curg zăpezile topite clipocind în dulce val,
Colţi firavi de iarbă verde dau culoare pajiştei,
Pleacă iarna zdrenţuită, se pierde în vârf de deal,
Din frunzişul toamnei triste răsar veseli ghiocei.

Râul dezmorţit se mişcă mângâind rănile-n mal,
Pe-o colină-nmiresmată bănuţi roşii, gălbenei,
Linişte aduc privirii ţesută-n covor floral,
Soarele cu raza-i blândă încălzeşte anii mei,
Pleacă iarna zdrenţuită, se pierde în vârf de deal.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi. . . . . Destinul

Te văd şi-acum frumoasă, eşti chiar încântătoare,
Deşi trecut-au anii, eşti mândră ca o floare.
De când te ştiu fetiţă, ţi-am urmărit cărarea,
Mersul ca o cadână, tristeţea sau durerea,
Viaţa-ţi tumultoasă de multe doruri plină,
Mândria-ţi mai aparte şi izul de regină.

Din frunza ta roşcată emani tumult de lavă
Iar cu petala-ţi albă eşti tot mereu suavă.
Cu zelul de femeie tu ţi-ai clădit o faimă,
Trezind dorul din mine să te iubesc în taină,
Fără să-ţi cer vreodată măcar o sărutare,
Lăsând să treacă anii şi timpul la-ntâmplare.

Dar iată că destinul revine din neanturi
Şi adunând iubirea în diferite salturi
O face mai solidă şi trainică o face
Şi-mi dă floarea în braţe, el ştie că îmi place.
Eu nu mai stau pe gânduri, o-mbrăţişez agale
Şi o sărut cu patos petale cu petale.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrula de la Marea Nordului

Acolo unde-i proaspăt vântul de est în fiecare dimineaţă,
Iar brizele nopţii, năvălind dinspre Pol, fulgeră pe-apele fiordului
Am auzit o navă Distrugător cântând: "Ce viaţă minunată
Au marinarii în Patrula de la Marea Nordului!"

"Să spargem lucrurile-n bucăţele-i treaba noastră (şi-a lui Friţ),
Asta înseamnă că-s pretutindeni mine-n jurul Distrugătorului.
Dar dacă n-ai niciun motiv să mori îndată,
Evită să te-apropii de Patrula de la Marea Nordului.

Noi l-avertizăm de pericole pe căpitanul navei de comerţ,
Deşi misiunea noastră de salvare nu-i pe placul lui,
Toţi se plâng când acostăm la nava lor sau stingem un incendiu
De semnalele şi de luminile Patrulei de la Marea Nordului."

(Douăsprezece versuri omise)*

"Măturaţi de valuri, dar încă-naintând, aproape-necaţi, dar încă vii,
Urmărim cum prova navei ignoră hula şi talazurile fiordului,
Auzim, infernal, urletul elicei: Întrebaţi-i pe cei de la mal

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!