Poezii despre singurătate și tăcere, pagina 3
Golul dintre respirații
În crescătoria mea de singurătăți
am descoperit un intrus
uneori îmi ciugulește din palmă
apoi mă privește tăcut
ritualul acesta se repetă
dimineața
la amiază și seara
am o poftă nebună să urlu
dar nu pot
liniștea sângerează prin mine
durerea îmi colorează pielea
în oglinda în care mă privesc
văd doar umbre
se zvonește că moartea a trecut malul
de partea cealaltă
Dumnezeu îmi face cu mâna
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul Priveliștilor
Tu ești felurită la nesfârșit în exuberanța universului,
Doamnă cu multiple măreții!
Calea ta este semănată cu lumini,
atingerea ta face să nască flori,
trena rochiei tale mătură un dans de stele
și muzica ta cu note diverse își află ecoul printre
nenumărate lumi.
Dar unică în misterul de necunoscut al sufletului,
o, Doamnă a tăcerii și singurătății,
iată, te-ai preschimbat în corolă de lotus pe tulpina
Iubirii...
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de George Popa
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pălind
Sunt solitarul pustiilor piețe
Cu tristele becuri cu pală lumină-
Când sună arama în noaptea deplină
Sunt solitarul pustiilor piețe.
Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra
Ce sperie câinii pribegi prin canale.
Sub tristele becuri cu razele pale,
Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra.
Sunt solitarul pustiilor piețe
Cu jocuri de umbră ce dau nebunie,
Pălind în tăcere și-n paralizie, -
Sunt solitarul pustiilor piețe...
poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocale
A negru, E alb, I roșu, U verde,
O cer-geneze cu efect întârziat:
A triunghi fatal, cine-l mai vede
Află unde dispare orice bărbat.
Golf de umbră, E, vinovat cord,
Lăncii de gheață, rege alb și dur;
I roz, sânge scuipat de-un mort-
Mânie, de unde oare am să te fur?
U, ciclu, sfântă vibrație marină,
Liniște a mieilor pierduți în iarbă-
Ce alchimie frunte ți-o imprimă?
Rămână O, tăcerea ce întreabă;
Cuvântul - fulger mă străbate
Cu stele, îngeri și singurătate.
sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea
Tăcerea mă strânge
În brațe de fier.
Îmi sugrumă personalitatea
Și visele...
Mă amăgește... și mă arde
Pe catafalcul durerii.
Mă cheamă din lumea mea pură
Cu iz de albastră singurătate
Spre tăcerea din moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simțire
tocmai acum
ghioceii scot capul
din pătura roasă
de molii
aruncată
peste inima mea
picioarele se ghemuiesc
într-o îmbrățișare
solitară
și întunericul
seamănă tăcere
pesemne trăirile
încătușate
au făcut
rădăcini.
poezie de Romița Mălina Constantin din Însemne
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Nimeni,
nimeni nu știe
Ce-nseamnă singurătatea
Doar eu, știu bine,
bine de tot
Singurătatea mea pe de rost...
Vă asigur,
o știu numai eu!
Dată îmi este de Dumnezeu!
O mai știe Maria,
Că e-nchisă-n tăceri...
Provoacă angoasă,
nocturne dureri...
E bine zidită
între mâine...
și ieri
Singurătatea!
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impresii de iarnă
Îmi cad impresiile iernii pe suflet
și gândul,
înger cu aripi de ghiață
atârnă
ca un țurțur de crengile
unui copac gol la margine de codru.
Mă doare liniștea albă
ce răzbate
din crânguri
și simt picături de tăceri
alungate de glasurile păsărilor
flămânde și triste, sarutându-mi fruntea.
Din zborul nedefinit
al cohortelor
de fulgi izvorăște alături singurătatea.
poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
O liniște adâncă
se cuibărește-n casă,
pereții albi fac riduri
sub varul copt de ani,
la geam copacul
mai scutură o frunză
din tristul calendar,
țărâna arde-n mine,
nu pot să-ndur tăcerea,
tăcută este curtea
și umbrele mai dense,
e trist copacul
și strada e pustie,
e tristă despărțirea
cu-n simplu
"bun rămas"
de care eu
mă tem.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marină
Se'ntorc pescarii în spre sat;
Pe țermu'n neguri cufundat
Lucesc luminile lor rare,
Scântei perind în depărtare.
Și ceru-i sur, greoiu e de nori,
În noaptea plină de fiori
Tânguitorul val se bate
De-a stâncilor singurătate.
Și s'aud glasuri răsunând,
Vre-un cântec trist din când în când,
Din vârf de munți un clopot lin
Revarsă glas de jale plin,
Iar goelandul solitar,
Stăpânul valului amar,
De vântul mărilor trezit,
Bocește'n cuibu-i de granit.
Întunecat e tot și mut;
Din cerul aprig și tăcut
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Iorga
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre singurătate și tăcere, adresa este: