temperatură

Arzoiul

Azi m-am dus la supermarket
Având mască şi mănuşi
La intrare, o duduie
Stătea cerber între uşi.

Mă apropii cu prudenţă
Ea, mă ia de la distanţă
Pregătind scanner-ul termic
C-un gest plin de importanţă.

O întreb, de plictiseală,
Ce mai vrea concret experta,
Ea răspunse: "nu ştii nene
Ordonanţa cu alerta?"

"Vreau să-ţi iau temperatura
Să văd dacă arzi, eşti bun..."
Doamnă, ard şi ard chiar bine,
Dar nu aici şi acum!

poezie de Petrică Conceatu (24 mai 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În părţi egale

mă aseamăn cu ploaia care cade acum
şi ud înserarea care mă inundă...
e un alt mod de a mă exterioriza
ca să-mi amintesc de această iarnă ipohondră
ce dârdâie sub temperaturi primăvăratice

vreau să-mi aduc verile mai aproape de tâmple
să uit complet de orice frig ce se anunţă că va veni
să-mi fac planuri de vacanţă pentru augustul ce-l simt în mine
să mă închipui rege pentru o zi
şi să unesc anotimpurile într-unul singur
în patru părţi egale.

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

luna zgârâie geamul salonului
cu degete de lumină bolnavă,
timpul are alte nuanţe, aici,
parcă totul e împietrit, ca şi cum
virusul ar fi atotstăpânitor,
îngeri cu combinezon alb
se strecoară pe lângă tine,
îţi iau pulsul, temperatura,
îţi verifică saturaţia,
încă respiri,
încă eşti,
descoperi că ţi-a mai rămas
viaţă de dus,
şi-ţi pare rău, când auzi că bătrânul
cu ochii blânzi,
pe care l-ai cunoscut ieri,
cu toată povestea lui,
a plecat pentru totdeauna...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gură largă

dacă tragi pe nas întreg peisaju... dacă
schingiueşti cu ură cu temperatură cres
cută căi nazale şi fluturi de mulci iar bereta
cade-ntr-o parte ca la poeţii de-altcând
poate atunci
bâlbe şi brânci către tine îmi va da o vechime
a... sentimentelor în
aerul de purtat ca un fes (?!) care ur
măreşte unele guri
de canal ca să a... tragă cât mai aproape de ţipete
-n buzunarele
pantalonilor un plic desfăcut cu mişcarea
limbilor moarte – cumva de temut
în toată nebunia tăcerii, de cercetat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perete de noapte

Am să plec într-o zi...
Nu-mi place tăcerea de a fi
doar un tablou ce pare viu
vizitator dorind să-i fiu...

Când eu glasul pe care-l ştiu
pictează în al meu pustiu
oasele sărutate în deşertificate
gânduri din discrepanţa de mascate

temperaturi a chipurilor întâlnite
ce par calde la prefaţă
şi dedesubt sunt doar de gheaţă
ce pe tine acum, ca un vultur te-nhaţă...

Din mirajele lor biciuite
de icoane ce par preasfinte
în coarnele lor înfipte agăţate
ce te vor împăia pe perete de noapte...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împiedicaţi în înalt

Sigur că cei dinaintea ta se asemănau
aceleaşi 32° Fahrenheit în priviri, acelaşi
mers precaut al inimii în lesă, aceleaşi
mâini îngrijite, pipăind costumele slim fit Versace
apoi ai venit tu, cu pălăria ta de papură, în straie uşoare dar
ponosite, c-un braţ de flori de colţ în ochi şi
sufletul stele verzi în palme alunecoase.

Împiedicatule!
au urlat cei de jos
şi hohote de râs s-au prăvălit peste valea
plângerii.
Dar tu te-ai împiedicat de curcubeie de flori, peste
vâlcele cu nori de chihlimbar şi muguri
de stele.

Florine, şopti mărinimia, trecând
pe la porţi de suflet, iar când bătu
la uşă, înăuntru se crăpă de ziuă.
Eşti o pâine caldă, lasă-i

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Voi sta aici până ce va trece o femeie
Îmbrăcată în alb,
Îi voi spune cu jumătate de glas
Că amintirile nu se îmbracă niciodată astfel,
Iar dacă ea va zâmbi, aşa cum foarte puţine
Ştiu să zâmbească, departe de ele,
Atunci îi voi spune că privirile ei
Sunt ca un ecou de pădure tăiată,
Că eu caut pădurea aceea de mult,
Că nu ştiam că nu mai există,
Că aş fi vrut chiar sa n-o găsesc niciodată,
Dar să ştiu că există, că de crengile ei
Se leagănă, toamna, vânturi albastre.
O voi ruga apoi să mă ierte,
Voi schiţa o plecare uşoară,
Ca o desprindere de ţărm, ne vom alătura paşii,
Voi inventa o poveste frumoasă,
Abătând drumul acela în trecut, înspre copilărie,
Îi voi vorbi despre lumile îndepărtate,
Despre vuietul mării, de marile temperaturi ale stelelor,

[...] Citeşte tot

poezie de Darie Novăceanu
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina de spălat

Cred că am pierdut un pas în punerea în funcţiune a maşinii de spălat.
Nici John nu m-a lămurit- a folosit repede comenzile,
aparent urmând aceiaşi paşi:
pornire, rotire la quick 30, temperatura 40, start.
Maşina a pornit atunci mai greu,
Poate că nu era destul de încărcată cu rufe.
Mai este vreun buton de punctat?
Fiindcă maşina nu porneşte,
La un moment dat se aprind intermitent beculeţele
şi cântă frumos
şi atunci sunt nevoit să închid.
Acesta e un prilej de a-mi exersa mâna cu scrisul,
chiar şi aşa, tern- -
împreună cu cititul, cele mai bune ocupaţii ale perioadei.

poezie de Marius Irimia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul meu bine

ştiut, în care-am adormit seara trecută şi plin
de pluşuri gigantice, de minuscule galaxii
de umbre în trecere prin camere de tortură
şi gaze
de seră,-n care cresc legume pe filamentele de
păianjeni făţoşi la temperaturi fabuloase,
arată acum ca o mare de resturi active în bolul
cu fulgi (?!)
de ovăz consumaţi dimineaţa devreme,-nainte
ca iubitele mele simţuri stinghere să cheme
fiecare în parte dumnezeul tranziţiei fiecărui
titanic
atom chiar peste capul meu sudat între perne
de un fiu iubitor, preşcolar, care umblă pe apa
lăsată deschisă la baie, ţintindu-mă cu un laser

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeseea Corneliei Păun

de Noul An prin Noian....

La un aşa strălucitor palmares...
cuvintele poetului neuitat în provincie...
devin scântei şi vă îmbrăţişează... zoroastrica ardere...
Iar Ochii mimesis ai Peunului ne reumplu de extazul delirant al realului...
Ca înseninare, sublunară serenitate...
starea ce îmi induce doar-enumerarea operei
Corneliei Paun, fără escu..., este de revigorare
a imunităţii din sacra hermeneie a Feminităţii Lumei lumenilor lumii.

Aş fi un păcătos bătrân, dacă nu m-aş exalta la aşa operă!
Scrisul românesc la asemenea temperatură este Una- Unul hierofanic,
de reîmpreunare Logostea- Logos-Logofăt.

Aş fi dorit să aud de aproape, gura care,
în asemenea revelatoare pulsaţie senzorială!
– prin cuminecare- comunicare- re ligare...
Este poveste vindecătoare, cum anticele
oraţii – horaţii- Divinaţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Evu din revista Armonii Culturale (26 decembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!