Poezii despre timp și șah, pagina 3
Îndoială
Că ne-am iubit nu-i nici o îndoială
Că ne iubim ne îndoim puțin...
Căci poate că stupida plictiseală
Ne-a strecurat în suflete venin.
În veacul strâmb și plin de umilințe
Și ros de piedici și-ncercări grotești,
Lipsit de sensuri, taine și credințe
E tot mai greu și tragic să iubești.
Și totuși, plin mi-e sufletul de tine
Iar inima mea bate-n pieptul tău...
Dar nu mai știu de asta-i rău sau bine
Și tot mai des mă simt meschin și rău.
Mă arde-n noapte aspra întrebare
De-i dragoste-ntre noi sau doar un joc...
De nu cumva ne mințim cu ardoare
Și-i așteptăm sfârșitului soroc.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Acolo sunt
unde umbra timpului
își așterne cuvintele
metafora
începe să-mi frământe degetele
printre culori
mirajul punctului îmi ascute inima
iar vântul
prin mine croiește cărări adânci
redescopăr pădurea
într-un gând
versul îmi taie respirația
atunci mă regăsesc
și las potecile fricii
să-și piardă pământul
sub tălpi simt
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu juca șah cu destinul
Nu juca șah cu destinul, s-ar putea ca să greșești.
Îți inoculezi veninul, nu mai ești ceea ce ești.
De multe ori tehnologia poate fi declicul tău.
Îți aduce veșnicia aruncându-te în hău.
Gândește bine atunci când împingi maneta la refuz.
Destinul nu mai are timp ca să găsească un răspuns.
Încă odată eu îți spun: să nu joci șah cu destinul!
Cu mașina răsturnată, sigur nu mai vezi seninul.
Că viața omului este precum jocul de șah.
Nu face deosebire între sărac și bogat.
Când ajunge la final,
sfârșește precum pionul și regele de la șah:
amândoi în aceeași cutie.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zero infinit
trec pe roșu și nu își numără restul
au zile galbene ore verzi discursuri pompoase iar tu știi că îi interesează ordinea imatură
nimic din vocea lor nu seduce plebea adunată
să împartă celebritatea
îi vezi la gurile de metrou cu edițiile speciale sub braț la tarabele cu sfinți de vânzare
viața lor s-a demonetizat și tocmai de aceea ard în rutina zilei cu fețele plate și ochii exoftalmici de atâtea așteptări
traversezi printre guri de canal aburii zilei toride îți înfășoară pulpele ziua este un te deum nesfârșit în care aplici pentru patru de da
vrei să te ipostaziezi lângă mulțimea rebelă și încă eziți să-i numești frați pe oamenii cu aură violet ce se multiplică precum nebunii pe tabla de șah
dincolo de gestul mărunt al pașilor măsurați
există doar vorbe fariseice
astăzi se trăiește în vitrină în locuri comune cu toate ale sufletului la vedere precum în Amsterdam unde poți să cumperi din priviri
femei și bărbați cu acea libertate nemăsurată
din care dumnezeu scade spre zero infinit
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scurt, concis și mult profund
Scurt, concis și mult profund
e curat ca un coșar,
gândul domnului Einhund
ne influențează rar.
Că-i precis, n-am îndoieli,
cu morala e mai slab,
discobolii-n carusel
îl salută ca pe-un ștab.
Personaj animalier
știe a vorbi romand,
are zilnic caracter,
disconfort & redundant.
Cu umorul stă perfect,
ce gândește e invers,
el răspunde la obiect,
joacă șah în stilul pers.
Nici defuncții nu-s iertați,
fiecare-i cu păcat,
din orbite ochii-i dați
când vă spune ce-a aflat.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino cu mine la țară
Casă în construcție cu ramuri uscate, ca păianjenii, în schele
Înalță-te în ceruri cu seninătate
Până când norii ți-or sluji de perdele
Și stelele: mulțămirea lămpilor pe balcoane înserate.
Între doi castani împovărați ca oamenii ce ies din spital
Crescu cimitirul ovreiesc - din bolovani;
La marginea orașului, pe deal
Mormintele ca viermii se târăsc.
Docarul galben ne așteaptă în fața gării
În mine se rup trestii cu foșnet de hârtie
Vreau să mă sfârșesc încet de-a lungul țării
Și să-mi ezite sufletul ca dansatorul pe frânghie.
Rătăcesc prin pădure
Cerșetori țigani cu barbă de cenușă
Că ți-e frică dacă-i întâlnești
Când își freacă soarele pleoapa pe poteci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tristan Tzara (1915)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Viața ca o tablă de șah" de Violetta Petre
Regina, ce pe tablă șade,
Învăluită în mister,
Făcea, călare, escapade
Iubindu-se c-un ofițer.
Suind în turn, îndrăgostiți,
Simțind cum inima le arde,
Cu patos se iubeau, păziți
De trei pioni cu halebarde.
Fiind dorința arzătoare
Și totul transformat în scrum
Chemă regina-n graba mare
La ordin, celălalt nebun.
În timp ce timpul iute zboară
Și-amorul fără de repriză,
Partida, și a treia oară,
Părea că merge spre remiză.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre "încotro Doamne"
Dumnezeu mi-a dat destulă răbdare ca să îndur viața asta
sau poate că răbdarea s-a născut și a crescut în mine
liană cățărătoare căutând lumina
de când m-am născut am învățat și urmat câteva precepte
dar tot viața mi-a dovedit că lumea se schimbă
și ar cam fi timpul ca și preceptele mele să se schimbe
să nu minți. să nu furi. să îți iubești aproapele. erau odată
dar minciuna a devenit politică de stat iar hoția e ca diploma de onoare
cât despre iubire, nici ea nu mai știe cărui gen literar aparține
am obosit Doamne. știu că viața e incredibilă ca un test grilă
dar Doamne, dacă tot joci șah cu mine
surprinde-mă cu mutarea finală și dă-mi mat.
o nouă partidă, alte mutări... alte timpuri...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ca o tablă de șah
Regina-și mângâie coroana,
Nebunii joacă interzis,
Un cal își potolește goana
Iar regele este proscris.
În spatele cortinei tura
Urzește diabolic plan
Să-i fure cuminecătura
Reginei pentru un profan.
E-un balamuc în jocul minții!
(Secunda se oprește-n loc).
Regina-și premiază sfinții
Să intre, s-o ajute-n joc.
Înc-o mutare și-ncă una
Nebunul negru cade lat.
-Să vină-ndată, sora Tura
Să îl așeze-ncet în pat!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un compas
Dacă nu mănânci o trântă,
Nu poți să obții ce vrei
Și nici pasărea nu cântă,
Altceva pe limba ei
Dați-mi numai un compas
Fără să greșească gradul
Și vă-ntorc eu lumea într-un ceas,
Mai ceva ca Stalingradul
Și să nu mă scoateți din sărite
Zicea săritorul la trapez
Că dacă-mi iau zborul din termite,
N-o să mai aterizez!
Eu îmi fac călătoria
La bilet cu preț întreg
Nu știu cum călători ea
Cu un soț așa de bleg!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și șah, adresa este: