Poezii despre timp și tramvaie, pagina 3
Șapte
[tramvai]
s-au desfăcut norii în mai multe planșe,
în culori rogvaiv și griuri avalanșe.
găsesc virtualități și portaluri, parcă aș fi un mag,
o zburlesc dintr-un loc în altul care mi-e mai drag
și vad cum toate au un cost. un dragon cu șapte capete
ascunde cu un rost sub pielea-i plină de solzi, lingouri roz sau cadavre mov, care încă urlă.
cred că ceea ce se vede de sub lună, soarele de mult îl știe, și nu de azi de ieri, ci poate dintr-o mie.
poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tramvaiul de noapte
pleoapă grea de piatră
apasă ochiul de sfinx
se deschide poartă spre gaură de vierme
stele urcă din adânc
izvor de neliniști și neputință în inima
căutătorului simulant versat al adaptabilității
fără altă îndemânare
decât căutarea până la margini
unde-și ia răgaz de odihnă
cu picioarele atârnate în afară
printre ceruri străine
rotit odihnitor
sub propria aură așteptând
tramvaiul la capăt de linie
dacă o mai porni vreunul
la ora 12 noaptea
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă aștepți
simt mare suferință, tu, iubita mea viață
cred că mă simt atârnat, ca de un fir de ață
simt cum inima sufletul și gândul mă doar
cred că nu știi, eu nu mai am mult timp și zbor
simt așa mai demult de un timp încoace
că iubesc și inima nu-mi mai stă cu pace
simt că tu ești acolo, în tramvai, în parc sau pe-o bancă
cred că stai cu o carte-n mână și gându-ți citește-n viață
simt că mă astepți, așa senină, că voi veni la tine
cred că timpul a fost deajuns și va face o minune
simt că voi veni și mă voi așeza, liniștit și cuminte lângă tine
și cred că împreună cartea vieții vom citi-o fără cuvinte
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tramvaiul
Tramvai hodorogit ce te târăști pe șine
Și nu poți să te-abați deloc din drumul tău,
Căci soarta nemiloasă în gheara ei te ține,
Ai fost cu noi mereu, la bine și la rău.
Dar anii au trecut și toată strălucirea
Din vremuri de demult treptat s-a risipit
Însă și azi te zbați să-ți împlinești menirea,
Chiar dacă știi și tu că ești cam ruginit.
Nu peste multă vreme, pe șinele perechi
În ultima ta cursă smerit tu o să pleci,
Un biet tramvai bătrân, cu iz de fiare vechi,
Ce ne va spune-adio și va pieri pe veci.
Tramvai hodorogit ce te târăști pe șine
E și firesc cumva că te-ai înspăimântat
Și lucru-acesta îl vede prea bine orișicine
Că vrând să fugi de soartă, acum ai deraiat.
poezie de Octavian Cocoș (22 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
SONETUL VREMII CE-A TRECUT
Aș vrea să relatez un fapt divers,
Trăit chiar ieri, în sânul lunii mai,
Pe drumul către piață, c-un tramvai
Și-adânc gravat în suflet, de neșters!
Cum am urcat, am zis că sunt în Rai:
O mândră-și expunea prin univers
Picioarele perfecte ca un vers
Din Dante sau ca parcul din Versailles!
O-ncing cu vechi ocheade de-amorez
Și, Har Fecioarei, zâna mi-a zâmbit,
Făcând ca tandre intrigi să visez...
Ea, sprintenă-n picioare a zvâcnit,
Cedându-mi locul... însă ripostez:
De te strângeai nițel, l-am fi-mpărțit!!
sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Troleibuzul
Conectat la două fire,
Consumând curent constant,
Circuli zilnic în neștire
Și-ai motor nepoluant.
Când te văd mă trec fiorii,
Ești semeț precum un leu,
De aceea călătorii
Cu respect îți spun "troleu".
Te asemeni cu tramvaiul
Fiindcă chiar și cu temei
N-o poți lua, și ăsta-i baiul,
Peste tot pe unde vrei.
Totuși, bag acum de seamă
Că e și-o deosebire,
Tu ești liber, fără teamă,
Să intri și-n depășire.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (23 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Margareta
cred că peste o sută
de ani locurile de aici vor fi tot aici
și linia de tramvai și
limbile focurilor și linia p+4 a blocurilor
carbonizate
care se aliniază din păcate
la o gravidă cu locul știut (?!) rezervat
ei de un tânăr profet și elev
psihopat la școala serală de arte
foarte puternice: foarte
intrate,-ntre ele,-n dispute armate
cu mici tampoane abandonate
asemenea
vagonului de serviciu în moto
reta străină pe aici, îmbătrânită
adolescentă ruptă cândva
din soarele dimineții în defilare
cu rigle sub nas
prin des-carcerare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocktail
într-un tramvai simți la rădăcina nasului ura explozibilului în așteptare
un adevărat amestec de substanțe incendiare gata echipate de desant
aici și numai aici poți simți de la prima oră a dimineții
inelagalibilul olfactiv: metal, plastic slinos,
teamă, tocăniță, ciorbă, ciordeală, murături,
bere trezită și ochii lui Dobrin,
trădare, juisare, libidou
parfum expirat
creșă
lapte cu cereale
copil, adult, masculin, feminin
neutru nu e decât țăcănitul roților pe șine
nici măcar opririle nu sunt la fel
unele miros a libertate
altele a ubicuitate
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfă cu-mprumut
Nu te mai scriu pe frunze, pe zăpezi,
Nici vântului nu te mai dau în șoapte,
Nu te mai cer înaltului, mă crezi?
Te las închis în negura din noapte.
Mă-ntorc la viața care nu m-așteaptă,
Alerg să prind tramvaiul următor,
Rămâi în urmă - iluzia deșartă
Cu vorbele mereu la purtător.
Voi aduna tăcerea din amurg
În freamătul nebun de sub zăpadă,
O candelă de lut în care scurg
O inimă - cuvintele să-și ardă!
Și-n taina sfântă a timpului ce trece
Mă dau uitării jertfă cu-mprumut,
Durerile din verbe să le sece
În puritatea slovei de-nceput!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raid în rai
Hărțuit, se unduie sufletul după coline,
Moldova molcomă mi-așterne, verde, covorul
Parc-aș pluti... Nu-l ating cu piciorul
Tinerețe, mă-ntorc miraculos! la tine
De ani împovărat nici victimă, dar nici erou
Gaudeamus igitur îngânat de-un prăfuit pian,
Reconstitui pe caldarâm fiece teșit bolovan
Tăinuind amprenta de pași rătăciți prin Copou
Junimea, candid, se-mbrățișează tot la "patru lei"
Xenopol ASE-ul ofertează drept alternativă
Tumultul de atunci, scăpând din trapa narativă,
Cu plete lungi, în vânt, aleargă sub eminul tei
Birjă de epocă, tramvaiul vechi eliadesc
'Și-urmează prin tunelul timpului traseul
Purtând pe cap coroana teiului, o clipă-s Dumnezeul
Acelui Iași fragment bizar din cronici baladesc...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și tramvaie, adresa este: