Poezii despre timp și văi, pagina 3
Fata morgana
prin sufletul tău zburdă căprioare de aer,
înflorește sângele voinicului
pe pajiști.
îndrăgostit fără aripi,
mă înalț cu gândul pe munți
pentru tine prințesă a pădurilor de zadă.
râuri cu văi curg printre dealuri,
n-am timp s-ajung în câmpie
unde înșelătorul miraj răsturnat în apă
apare din lanuri de aur dincolo de orizont.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 60
Așa cum valuri vin peste prundișuri
La fel minute se grăbesc să treacă
Și curg la vale ca în repezișuri
Trudindu-se cât pot să se întreacă.
Un nou-născut ce iese la lumină
Se-ndreaptă încet spre-a lui maturitate
Eclipse rele soarta i-o domină
Și Timpul, care-a dat, îi va lua toate,
Căci va păli a tinereții floare
Și riduri va săpa pe mândra frunte
Hrănindu-se cu lucruri trecătoare
Ce coasa lui nu pot să o înfrunte.
Și totuși versul meu timpul sfidează
Căci te slăvesc, când el te ruinează.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veacul XXI
O mașină bandajată
are
dureri metaforice
de
stomac
În valea variabilă
a
surâsului
Un șurub
recită
poezii
de dragoste
Cu ochii
închiși
de
plăcere
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Flacăra (25 iunie 1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulciule, ascunsule!
Dulciule, ascunsule-n tăcere, pământe, pământe, vere, fă-te cristalin,
și morții tăi vedea-i-aș ca florile-n văi.
Geme frunză!
Vai, geme ea.
Și cade veștedă, cade frunza.
Ah,
Orfeu al codrului verde,
spune-mi cântecul.
Mi-e dor a mă pierde.
Ah, se scutur tineri anii mei, în băltoaca lunei, palidei.
Mistuindu-mă cu sărut sălciu, altissima lună!
Fă să nu mai fiu!
Sfâșiați-mă odată, dulci vedenii ; iată corbii, furii mei, muntenii!
Toamnă e!
Asupra-mi se abate, bruma ei mă bate greu, mă bate.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau decât să te iubesc
Nu vreau decât să te iubesc
O furtună-n vale vuiește
Râul se umple de-un pește
Pe-a singurătății mele măsură te-am creat
Lumea toată să ne-ascundem
Zile și nopți
Să ne-nțelegem
Să nu-ți mai citesc în ochi nimic
Decât ce despre tine gândesc
Și de-o lume dup-al tău chip
Și zile și nopți de pleoapele tale rânduite-omenește.
poezie celebră de Paul Eluard, traducere de Vlad Chirinciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Coboară oile
Se aud tălăngi pe dealuri,
coboară oile din munți.
Vin în vale valuri, valuri,
se-îngrămădesc să treacă punți.
În saivane pregătite
multe zile vor ierna.
De ciobani vor fi-îngrijite
până s-o-împrimăvăra.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apele tăcute
Râuri gemene fecioare,
Vă primim de la izvoare.
Curgeți, ape moi și line,
Curgeți fără de-ncetare,
În văpaia lunii pline,
Dintr-o zare într-altă zare.
Limpezi cum le-am cunoscut,
Șapte văi au străbătut,
Șapte neamuri le-au băut,
Pline ca și la-nceput.
Argeșul și Oltul meu,
Vă păzește Dumnezeu.
Din adânc cine vă mână,
Ce stăpân sau ce stăpână?
Fiți beteala pe vecie-n
Fericita Românie.
poezie de Tudor Arghezii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe în tăcere
Vorbim de tăcere,
În abis de zgomot.
Păstrată cu putere,
De sunet mut de clopot.
Eterna liniște aprinsă,
De falnice note de cristal,
Pe mal de râuri stă întinsă,
Prin văi ascunse după deal.
Ce liniște ascunde timpul,
În sunet orb de primăvară,
Se schimbă lin și anotimpul,
Privesc iar, ca prima oară.
Ascultă-n liniște, tăcerea,
E sublimă-n prag de seară,
Se așterne dulce precum mierea,
Dar astăzi e atât de rară.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (1 mai 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirea piciorului (lui Gellu Naum)
Neutrin rebel și ubicuu
ale nopții oarbe arătătoare
scald seara genele soarele
peste cerul întins și negru
mi-a revenit o amintire
cizelată cu oacheșe zale
la vale cu tine tu timp integru
cu țâțe imense și portocale.
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirea piciorului
Lui Gellu Naum
Neutrin rebel și ubicuu
ale nopții oarbe arătătoare
scald seara genele soarele
peste cerul întins și negru
mi-a revenit o amintire
cizelată cu oacheșe zale
la vale cu tine tu timp integru
cu țîțe imense și portocale.
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și văi, adresa este: