timp şi vulcani

Aştept şi azi

Te-am aşteptat cu focul din priviri
aprins mereu ca-n nopţile de veghe,
cu inima-mbrăcată-n trandafiri
cu spini, în loc de mătăsoasă zeghe.

Sângele ce picura din răni
croia spre tine înroşită cale
ce-ar fi umplut nesăţioase căni,
să bem în cinstea întâlnirii tale.

Şi aşteptam îndepărtata clipă,
topindu-mă din ce în ce în mine,
ca un vulcan, ce flacăra îşi ţine
să nu răneasc-a timpului aripă.

Dar aşteptările fiind în van,
încerc să uit promisiunea mută,
Beau singur toată cupa ne-ncepută
în care-ncape, poate, un ocean.

[...] Citeşte tot

poezie de George Ioana din Zborul. Vis şi destin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golgota ne-aşteaptă la ieşire în fiecare dimineaţă

Mona
(Monada
familiei
cum
scris-a
poetul)

S-a
rătăcit
puţin
prin
cretacicul
florii
de
cireş

Ţâşnind
apoi
la
suprafaţa

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Strict familiale (5 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutremură Luna

Jăratec roşu-n ploaie
Născut din pămînturi
Flacăra-ţi arde vioaie
Lavă fiartă-n adâncuri

Vulcanul dintr-o vară
Flacără roşie mister
Suflu şi aburu-l cară
Cenuşa fiartă în ger

Pământ făcut copaie
Cutremură Luna-n cer
Apare ca focul de paie
Scuipând flăcări pe nari

De mijloc te voi strânge
Cingătoare din curcubeu
Cu iubire te voi învinge
Putere divină a unui zeu

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm IV

E dreptul meu să mă înalţ pe-o vorbă,
Vulcanul să presimt dacă absorbă,
Acolo-n gura lui, pe lavă, dacă sper
Înseamnă că iubirea eu încă o mai cer
Şi Doamne, nu mi-o da, poţi să întorci destinul,
În ceaşca mea să oţetească vinul,
Curajul de-a înfrunta privirea ta mă tem,
Că poate să înflorească în blestem
Şi-atunci, tu ai să râzi, cum râde luna nouă,
Ascunsă după norul care plouă!

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

DORINTE NEDESCRISE

Cu trandafiri şi nu cu săbii
Apropie-te în primăvară,
Călăuzitoare de corăbii
Îndepărtata stea polară.

Ale tale raze, fie-mi călăuze!
Arătându-mi blânde, cine sunt,
Sărutul cald să-l simt pe buze
Timpul să plutească pe pământ.

Revarsă-ţi peste mine privirea
Ochilor ce mă cuceresc!
Nesfârşită să-ţi fie iubirea,
Iar eu la infinit să te iubesc!

Nu pot să spun ceea ce simt
Pierdut în cruda-mi neputinţă,
Încerc în versuri să-mi ascund
Durerea din a mea fiinţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de viaţă, cioburi de moarte

Mi-am împărţit viaţa în cioburi
Şi fiecare ciob l-am transformat
Într-o altă viaţă,
Spre a muri în mine, treptat.
Cu fiecare picătură de timp,
În uitatul Olimp...
Mi-a sângerat ochiul
Când soarele şi-a împărţit suferinţa
Cu mine.
Vulcani de sângeri erupeau
Sub fiecare pas
În urmă rămas.
Orb de stele şi de recunoştinţă,
Am mers mai departe,
Până la marginea prăpastiei
În care clocoteau
Cioburi de moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până dincolo de dragoste

Fug de cuvinte şi cad în neînţelegerea lor
până dincolo de dragoste,
iubiri întâmplătoare
mă cuprind în euforia lor bolnavă
şi mă seacă de perspectiva imediată.

Tu nu poţi să mă scapi
de pornirea telurică de vulcan interior
din care iese lava otrăvită
şi arde târziul din mine,
grăbeşte naşterea sentimentelor pure
mă aşază între mama şi tata,
rupe zilnic răul din mine
şi pune în loc mărinimia sufletului lor.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi...

Trupul tău e iute ca o apă vie,
Eşti râul meu ce curge-n poezie.

Uneori mă păzeşti în noapte
Şi eu adorm cu ale tale şoapte.

Privirea ta o văd-n somnul meu
Mereu ai grijă să rămân eu.

Trezeşti vulcanul din mine la viaţă
Şi zâmbetul tău mă răsfaţă.

Ne ferim ca lumea să nu ne vadă
Şi iubirea noastră e ca o stea ce stă să ardă.

Se aprinde mereu o pasiune între noi
Şi tot timpul vrem să fim numai noi doi.

poezie de Eugenia Calancea (5 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Trăim de-un timp în vremuri diferite...
Inconştient, arar ne eclipsăm.
Tu eşti (contest!), buchet de stalactite
Şi-n râul tău de lacrimi evadăm.

Eu caut să-ţi alung îmbrăţişarea
De-ntunecare şi de umbre reci...
Alunec spre vulcanul de lumină,
Dar nici atunci nu poţi să mă-nţelegi.

Sunt matematic axa ta solară,
Unindu-ţi emisfera cu-n sărut...
Dar cât de aspru doare depărtarea!
Şi nu mai vreau s-o iau de la-nceput.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii peste vreme...

Trec anii peste vreme si vremea peste ani –
nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,
la poarta neuitării doar lava din vulcani
cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.

Nici timpul nu mai vine în ritmul său banal,
secunde dilatate duc ziua mai departe,
trecând-o peste noapte pe coama unui val
din marea zbuciumată a vorbelor deşarte.

Se clatină lumina din falnicul văzduh
de-atâta grea prostie de-a valma aruncată
din guri neostenite, dar fără pic de duh,
ce-şi caută cuvântul în coada de lopată.

Mă-ascund fără zăbavă în golfu-adiacent
să regăsesc tăcerea în umbrele opace
aduse peste noapte de visul ascendent
din margini de iubire, venită să mă-mpace.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediţia din 11.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!