Poezii despre vals și viață, pagina 3
Cu săruturi pe stâlpi
s-a urcat mai sus cu o treaptă decât steaua sa
aflată în carul mare
privește cu întregul albastru pământul sub pași
se mișcă într-un timp al neîntoarcerii-n vis
în care porțile înfloresc în piatră săruturi
și valsează cu sunete sub corzile întinse ale viorii
de dincolo de cuvinte se strigă cu metafore
pentru îmblânzirea sufletelor bolnave
și întruparea lor în tot ce se înfiripă viața
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi
E totul cu capu-n jos,
sau sunt eu intors pe dos?
Sunt eu cel ce, greșit ințelege,
sau restul lumi greșit vede?
interpretez eu totul fals
cand vad viața ca pe un vals?
poate-am ratat cateva idei de bază
sau poate mi-a scăpat vreo fază.
Sau poate voi sunteti defecți!
Infectați totul, căci sunteți infecți!
iar eu vreu să vă caut scuze
caut in voi muze
vreau să văd in voi ceva e nu există
vreau să cred nu voi ați facut viața tristă
ce pot eu să văd in voi?
voi care sunteți goi
[...] Citește tot
poezie de Liviu Cosmin Comarițan (7 iulie 2010)
Adăugat de Liviu Cosmin Comarițan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitate, nu vis!
Nu vreau să trăiesc din idealuri,
Nici să mă-nchin vreunui zeu,
Vreau să trec pe ale râurilor maluri
În mijlocul naturii, doar tu și eu.
Lasă-ți principiile tale amorfe
Și treci de partea mea fără frică
Uită-ți spațiile tale limitrofe,
Vei deveni mai mare, nu mai mică.
Nu-ți place oare natura vioaie?
Și viața ce pulsează vijelios?
Când totul se cufundă în ploaie
Câmpul devenind atâta de frumos . . .
Codrii din juru-ți nu te apasă
Sau zidurile crunte și reci?
De ce să-ți pierzi viața frumoasă?
Când poți și tu prin ea să treci.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului
Pădurile mă cheamă de pe coastele semețe,
Inima mi-e mare, prin fapte îndrăznețe,
Iubita mamă natură, în inimă ne poartă,
Dar mă scufund în cifre, asta-i a mea soartă!
Plutește vântul, prin miresme de fag,
Printre tomnatice frunze, ce cad,
Proptesc bocancii pe urme de cerbi,
Doar savurând natura, o observi!
Prin plantații dansează puieții de zor,
E valsul naturii, e cântecul din cor,
Șoapta frunzelor pe strune zâmbind,
Amintiri ce se spulberă-n gând.
Demnitatea uniformei, verdele pădurii,
Cumpănind prin vremuri, tăișul securii,
Speranța vieții o susțin și-o reclădesc,
Cerului înstelat, sau unui soare zâmbesc.
[...] Citește tot
poezie de Toth A. Arpad din Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului (aprilie 2013)
Adăugat de Toth A. Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă fericirii
iubirea mă transpune într-o toamnă blândă
reflexele de fericiri lucide mă asediază
zâmbetele luminii lasă urme-n oglindă
sufletul în muzica vremii valsează.
mi-e sete de-un izvor cu apă cristalină
în care razele se scaldă ore-n șir
vai cât îmi e de dragă lumina lor calină
în care gânduri negre din noapte deșir.
trăiesc intens visul devenit realitate
sunt poetul sufletelor visătoare
versuri curg ca râuri de serenitate
născute din credința purificatoare.
fermă dau onorul vieții cu solemnitate
scriu odă fericirii pe portativ de soare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg de nea
Visam că sunt un fulg de nea
Căzând în infinit de sori
Lumea de azi nici nu era
Erau doar nori.
Măritul soare mult prea mandru
Păzea tot cerul înghețat
Chiar dacă nu avea putere
Era împărat.
Pe tot cuprinsul era pace
Nici nu se pomenea să mori
Vroiai doar singur liniștit
Prin nori să zbori.
Pluteam ușor pe lângă altji
Sau mai dansam un vals cu vântul
Dar viața mea ca fulg de nea
Trecea ca gândul.
poezie de Alin Ojoh (7 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melanj à trois
Iubirile nu se uită niciodată,
rămân ca niște găuri în limba de lemn
în spatele căreia ne ascundem nefericirile zilnice.
Și dincolo de acele găuri,
deschise așa cum se deschid rănile în carnea amintirilor,
dansează lumina pe fotografiile întinse cu fața în jos
și abandonate într-un mare con de umbră:
un pas înainte, doi înapoi,
așa ne amintim că uitarea valsează prin noi.
Dar fără să ne întrebăm,
câteodată chiar fără să ezităm,
ne învelim somnul spre dimineață
cu tot ce-a mai rămas
din urmele ce ne conduc iubirile
în viața de după viață.
poezie de Ionuț Popa (2015)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfântă ești natură...
Sfântă ești natură, în cartea vieții mele,
Ca o icoană veche, ca luna între stele.
Ca doina cusută pe ia țărănească,
Ca dragostea sfințită în casa părintească.
Ca bucuria vieții în suflet omenesc,
Ca razele de soare pe trupul pământesc.
Ca ploaia cea măruntă ce cade peste toate,
Ca holdele bogate și coapte peste noapte.
Ca armonia vieții pe strune de vioară.
Ca valsul primăverii pe coarde de chitară.
Ca dansul feciorelnic între ferestre mute,
Ca gândul înțelept cu fapte mult mai multe.
Ca părul cel mângâie cu dragoste zefirul.
Ca tinerețea în sân cu trandafirul.
Ca hărnicia zilei de toate aducătoare,
Ca înserarea nopții ce îmbie la visare.
Ca gerul iernii ce râde pe țurturii de gheață,
Ca soarele zâmbind în prag de dimineață.
Ca sfânta rugă în pragul adormirii,
Ca o recunoștință pe marea mulțumirii.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (24 noiembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăceri vorbind
Azi au vorbit tăcerile din noi,
Spunând în locul nostru despre mare,
Cuvintele moșind în lume ploi
Pe suflete, simțind cum setea doare...
Hrănisem clipa, să ne dea mai mult
Răgaz speranței, dorului șoptit,
Să alinăm al inimii tumult
Din simfonia ce ne-a amețit
Și am dansat în doi povestea vieții
În pași de vals plutind, timp învelind,
Stăpâni pe noapte, vasali dimineții,
Privindu-ne în ochi, tăceri vorbind.
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valsul vieții
Trupul acoperit de nisipul fierbinte al amăgirii
plutește pe aceeași apă împovărată de ani.
***
La casa sufletului am văzut pomii înfloriți
într-o noapte adâncă de prea mult dor.
***
Am vrut să cânt iubirea și noaptea iubirii
dar privighetoarea a spart tăcerea cu trilul ei..
***
Cântecul meu și cântecul de argint al păsării
au înflorit lăcrămioarele într-o singură rugăciune
***
Am vrut să cânt uitarea și durerea uitării
dar luceferii s-au stins înainte de vreme
***
Între cer și pământ, de pra multă singurătate,
asfințirea uscase și ultima alunecare de lacrimă.
***
Cântecul sorții îl deapănă noaptea și ziua
la o întretăiere de cruci bătute de vânt
[...] Citește tot
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre vals și viață, adresa este: