Poezii despre verde și viață, pagina 3
Foaie verde
Codrule,
Dă-mi o frunză de sus,
pentru lumină și pentru tinerețe,
Și pentru viața care nu moare.
Codrule,
Dă-mi o frunză de jos,
Pentru întuneric și pentru bătrânețe;
Și pentru moartea care nu învie.
Noi ne-am scris sufletul
Pe frunze...
Codrule,
Dă-mi toate frunzele tale
Să cânt cu ele.
Sau mai bine cântă tu
Și cu sufletul meu.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină te-ai născut
În primăvară
te-ai născut
lumină
boboc de floare
picurând
în zâmbet
parfumul numelui
ce-avea
să-ți cânte
întreaga viață
-n colb de stea
arzând
vei stinge dor
în unda clară
te vei întoarce
rădăcină
vei readuce-n prag
de primăvară
seninul zilei,
verde crud în gând...
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară în Lans
Drumeție prin amurgită vară
Pe lângă snopi de grâu îngălbeniți. Sub arcade văruite,
Unde rândunica în zigzag zbura, băurăm vin focos.
Frumos: o, melancolie și râset violet.
Seară și miros întunecat de verde
Se răcoresc cu fior frunțile noastre încinse.
Ape argintii peste treptele pădurii curg,
Noapte și mută o viață uitată.
Prieten; înfrunzite podețe spre sat
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Fatā verde,
înlăuntru-ți te pierde
și de-ți vrei binele,
cautā-ți sinele,
vieții torentul
și transcendentul
cuprinde-le,
aprinde-le,
fii metafizicā și dor,
Eleanor!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox
Ora șapte dimineața,
Altă zi, aceeași viață,
Zilelor țin evidența,
Până ajung la scadență.
Soarele a răsărit,
Dar eu sunt cam obosit,
Mă îndrept ușor spre pat,
Undă verde la visat.
poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steag în zare
Care-au putut veniră după steag,
Era destul de roșu ca să-l vadă,
Iar unii s-au oprit pe câte-un prag,
Rămași nevolniciei proprii pradă.
Eu mă mai duc, dar când nu voi putea
Să merg nainte-n Viață tot năvalnic,
Aprinsul steag în zări l-oi arunca,
Așa cum marea roșul soare falnic
În dimineți senine, rumenind
Întinderile verzi și de argint.
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre viață
Despre viață-am scris în proză
Că nu-i gri și nici nu-i roză.
În versuri, precum se vede,
Am să scriu că este verde.
Viața atunci este bună,
Când o trăiești cu măsură.
Traiul bun să nu-ți lipsească,
Dar nici să îți prisosească.
Viața este mai frumoasă
Când ai mintea sănătoasă.
Când pui ordine în toate,
Când în viață curge lapte.
Ca s-o trăiești cu plăcere,
Trudește, să ai și miere.
Atunci toată lumea vede
Că viața ta este verde.
Verdele-ți dă sănătate
Și multă prosperitate.
poezie de Dumitru Delcă (1 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tânăr sunt și de viață sunt plin,
Mistuit de priveliști și dor.
Înverzesc și spre tine-mi înclin
Ramul meu de arțar, foșnitor.
Când de vânt mă-nfior legănat,
Rugăciuni îți șoptesc, ca să vii.
Pe obrazu-mi spre cer înălțat
Lacrimi mici șiroiesc bucurii.
Te aștept sub umbrarul meu des,
Iar tu vii și tristeții mă smulgi
Și cu verde podoabă-ți veghez
Gândul bun și visările dulci.
Îți șoptesc visul meu de arțar
Și îți cânt din lăute de foi
Până când stele-n boltă răsar...
Numai tu. Numai eu. Numai noi.
poezie clasică de Aleksandr Blok (13 iulie 1902), traducere de Victor Tulbure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai ...
Mai fericit decat mine
nu poate să fie nimeni.
Căci am îndurat atîtea
și încă mai respir acest aer verde
Spațiul în care trăiesc
este din ce în ce mai larg
aproape toți prietenii
au devenit mierle
cărora nu le mai aud decît uneori
fîlfîitul.
Nu-mi pasă de nimic
în această lume plină
de lucruri atît de însemnate
și atît de lipsite de vină.
Mai fericit decît mine
nu poate să fie nimeni.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii știu să mintă
Brutal cădem în plasa siguranței,
Bazându-ne pe inexistența contestației,
Și vedem doar o latură a lumii,
De unde știm că nu suntem noi nebunii?
Suntem prea siguri pe ce ne spun ochii,
Convinge-mă discutând cu orbii,
Fiind nevăzător de alte direcții,
Este normal să nu ai obiecții.
La fel ca tine pot trăi și eu,
Și poate să îmi spună și un zeu,
Ca pădurea din față este verde,
Dar daltonistul din mine tot roșu o vede.
Cine m-ar putea trezi la realitate?
Toți sunt daltoniști, deci am dreptate?
O să trăiesc îndrăgostit de roșul pădurii,
Și tu o viață crezând gura mea, sau a lumii.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (mai 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre verde și viață, adresa este: