Poezii despre visare și zâmbet, pagina 3
Primăvara poem diamant
Primăvară
Verde lume,
Cântec, viață, libertate,
Floi și ramuri înverzite,
Ale tale azi sunt toate.
Altă lume prinde viață...
Zâmbet, vise, fericire,
Mărțișoare cu...
Iubire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cascade de pietre
Ascuns de lume-n interior
Sub norul de zâmbet exterior
Resimt cascadele pietrelor,
De pe muntele-nalt visurilor.
Si le culeg,.. chiar de tare mă dor.
Clădind scara peste vadul secat
De lacrimi măcinat și lăsat..
Spre zâmbetele curcubeielor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acrostih pentru Alina-Julia
A i lumina-n suflet încrustată
L acrimă a nopții... Minunată,
I nima îți bate pentru noi.
N opți și vise luminezi în cer,
A lbă stea, altar, abecedar.
J ar ești, strălucind de ireal!
U n album de zâmbete ne ești,
L eya... Poate cartea cu povești,
I ubire, taină, inimă de leu...
A lean, alini de-a pururi plânsul meu.
acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu, copil
Tresărind scânteie lacul
Se cutremură sub soare...
Dar copilul ce-l privește
Unde-i oare?
El cutreieră pădurea,
Și, apoi, lângă izvor,
Obosit de-atâta umblet,
Ațipește-ncetișor.
Iar Hyperion din slavă
Iată, parcă îi zâmbește
Fiincă știe: visătorul
E-un luceafăr care crește!
poezie de Corina Maicariu din În brațele poeziei m-am făcut fată mare (martie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea-n dulce șoapte
Când luna e pe cer
Și visele mă poartă
Dincolo de-al vremii ger,
Inima-mi pentru tine vrea să bată
Tu îmi ești poezie
Iar eu un scriitor.
Tu a mea pentru vecie
Eu, un simplu muritor.
Sub lună, sub cer
Stau două stele.
Una e un cavaler,
Și tu ești una dintre ele.
Privesc sub ramuri de măslin
Și te văd pe tine.
Cu glasul tău frumos, blajin.
Și zâmbesc, căci nu mă pot abține.
[...] Citește tot
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (3 noiembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnicie
Te iubesc ș-acum
Te-am iubit și ieri
Și la fel în veci
Scump odorul meu!
Vom petrece timpul
Într-o îmbrățișare
Legănată-n vise
Pline de ardoare
Și când vremea noastră
Va-nceta să curgă
Vom rămâne pururi
Înfășați de umbră
Cu coperți de zâmbet
Răsfoite parcă
De iubirea care
Veșnic o să curgă
poezie de Sorin Mădălin Birceanu (11 octombrie 2012)
Adăugat de Sorin Mădălin Birceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine,
Copilul visător de altădată!
Mă simt plutind privirea mea-nsetată
Se pierde-n orizonturi largi, senine.
De-acum, ispititori, în van mai cată
Viclenii ochi... îi știu atât de bine!
O, nu mai tremur când mă uit la tine,
Și azi te iert, căci rana-i vindecată.
Iar visul tău ca pânza Penelopii
Se țese ziua, noaptea se distramă...
Noian de întuneric ne desparte!
Zădarnic zâmbitoare te apropii,
Și glasul tău tremurător mă cheamă
Tot mai străină-mi ești, tot mai departe...
sonet de Alexandru Vlahuță
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am rupt o floare dintr-un vis
și-am aruncat-o în abis
și floarea mea plutea mereu
pe unda tulburului hău
am smuls o coardă dintr-un dor
și-am semănat-o pe ogor
din coarda mea a răsărit
alt dor etern, nemărginit
am stors un zâmbet ostenit
din colțul meu de infinit
și coarda dorului din flori
s-a rupt cu cioburi de fiori...
poezie de Iurie Osoianu (5 februarie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zadar
Iubirea de tine strigă-n zadar în sufletul meu,
Tu nu știi măcar cât de mare-i dorința
Și cât de adâncă mi-e suferința...
Am nevoie de tine, de dragostea ta,
Îmi vine a plânge, a te-mbrățișa,
Privirea caldă, zâmbetul drag a-ți săruta...
Mâinile tale le caut, le-ating,
Dorul de tine aș vrea să-l înving,
E doar un vis, -n uitare-l împing,
Durerea să sting...
poezie de Elena Vlădescu (28 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ce să mai cred?
În ce să mai cred?
Cuvintele mă-ndeamnă să cred în ele,
soarele luna și stelele în ele,
dar eu cred doar în noapte,
în îngerii de ceară
ce mă-ndeamnă să le descopăr
paradisul lor plin de dulceața pierzării,
o lume plină de vise frumos parfumate,
cu mireasma unei iubirii în ceață,
ce vrea să-mi dea un fir de speranță
pentru a-mi reclădi livada viselor.
În ce să mai cred?
În oamenii de piatră ce-mi zâmbesc,
mereu același zâmbet cald ce te frige
și care te amețește în jocul buzelor reci
ce sunt doar a le tale
poezie de Bogdan Marcel Hirja
Adăugat de Bogdan Marcel Hirja
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre visare și zâmbet, adresa este: