zahăr

Era un soldat

de turtă dulce şi avea un cap
de ciocolată amăruie
nu gândea când ţinea arma
fugea pe drumul de zahăr
lăsa urme de vanilie pe furiş
câteodată îşi umplea pipa
cu scorţişoară
era un soldat fără staniol
pe un câmp presărat cu fulgi
de cocos şi fugea până la hotar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

XXVII

Auzi cum strugurii se coc, cum urcă
zahărul din frunză, cum doarme
pe stânga ursul, păstorul de rouă?
Cu inima spre primăvară te-aştept,
cu inima şi cu plânsul, înmugurit
şi gata de soartă, cu faţa şi cu mâinile
înspre primăvară te-aştept.
Se-ngroaşă fumul în grindă,
ca-ntr-un cimitir suspendat,
liniştea zguduie carii şi-i încovoaie,
te aştept ca o lebădă ninsă
şi-aşa cum trec în şir vânătorii
robiţi de lupii şi vulpile lor de departe,
mi se pare că gura puştii lor e lacrima
ce ne desparte.

poezie de Daniela Caurea din Adalbert Ignotus (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis ce fuge

Dintre toate câte sunt
în privire şi-n cuvânt
au rămas, ca-ntr-o magie,
anii din copilărie,
zilele cu lună plină,
nopţi cu soare în grădină,
nori pufoşi, ploaie perlată,
amintiri de ciocolată,
clipele de zahăr ars
ce ţi se lipeau de nas,
şi mai ştiu un vis ce fuge
în papuci de turtă dulce...

Toate câte-au fost mai sunt
abur, ceaţă, fum şi vânt.
Ceru-i tot acolo sus,
dar albastrul lui s-a scurs,
Poţi să zbori, ca şi atunci,
în papuci
de turte dulci?

poezie de Carmen Firan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec scurt de vreme lungă

în ochii lui tot înverzea pădurea,
de zahăr, norii se topeau pe lac,
luna-i tăia greabănul cu securea
şi aburul ieşea din nări opac.

timpu-a trecut, săpându-i răni în oase,
copita descălţată-i de galop.
calul stă-ntins, retinele-i sticloase
îngălbenesc la umbra unui plop.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepurele

Vine iarna de la munte,
Peste ape face punte
Şi pe câmp fără hotar
Parcă presură zahar.

Uite, colo, moş Vasile,
C-un cojoc de zece chile
Şi cu flinta la spinare
A ieşit la vânătoare.

Dintr-un codru, din tufiş,
Iese-un iepure furiş
Şi cum scapă pe cărare...
Fuge ca o arătare...

Flinta face bum! iar moşu
Stă şi-şi freacă nasu roşu,
Şi-nciudat luleaua-şi muşcă;
Iepurele fuge puşcă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Toamnă târzie
la noi la Lipcani,
rece ca sfecla de zahăr.
Mă trezesc dimineaţa
cu toate lăicerele casei pe mine,
ostenit de greul lor colorat.
"Ma temeam să nu-ţi fie frig",
zice mama.
Vin rudele să mă vadă,
vorbesc în şoaptă afară
ca la priveghi,
sa nu-mi tulbure somnul
şi ţistuiesc pe cei mici
să fie cuminţi.
Mă aplec să le sărut mâna,
ele şi-o smulg îndărăt:
"Nu trebuie..."
ruşinându-se de pământul
de sub unghii şi din
crăpăturile palmelor.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea fierbe...

Marea fierbe ca o şampanie amestecată
Cu căpşune strivite în hău de marmeladă.
Marea am turnat-o într-un pahar de sticlă
Cu peşti şi căluţi de mare scoşi la plimbare
În mare am dizolvat zahăr brun
Şi-am plimbat-o pe aripi de lăstun,
Să cunoască nemărginirea,
Şi să-şi răspândească iubirea...

poezie de Silvia Filip (11 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu

Te voi invita la o cafea
simplă, fără zahăr.
E o dimineaƫă de vară,
pe malul mării noastre.
Două şezlonguri răsfăƫate
aşteaptă la umbră
trupurile noastre fierbinƫi.
Rostim cuvinte şi emoƫii,
în mii de culori...
E felul nostru simplu
de a ne spune.
Bună dimineaƫa!

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai frumos şi mai frumos

cei mai frumoşi de sărbători
sunt elevii mei din a cincea
care urcă pe pereţi cu desene
cu brăduleţi
cu reni cu actori la pensie îm
pachetaţi în vată de zahăr (?!) cu
umbra fiicei mele pierdute
cu anii pe a
cele meleaguri de ceaţă - de
ce credeţi c-ar trebui să îi pun
scrisoare moşului care sunt

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja-vu de zahăr

Răsufla acordeonul...
Mirosul...
Şi am fugit in copilărie
In lanţuri ce invârteau bucurie

Iarba era de zahăr, de vată... vată
Stelele sclipeau in acadele
Soarele părea mingea cea mai fascinantă...

Şi năuc, năuc intr-un deja-vu de gramofon...
Am plecat sărind intr-un picior
Al vieţii şi destin, şotron...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!