prezent şi suflet

Lacrima statuie

Golesc ultima carieră de piatră
Şi-o arunc unde dorm orfanii,
Unde femei dezgolite de suflet
Îmbină păcat şi litanii.

Ultima clipă tulbure s-arată
Răstignită pe urme adânci de pământ,
Văd ziua îngenuncherii în teama
De-a nu răsădi lumini în mormânt.

Cruci de flori duc azi în cariera
Unde piatra mea adoarme sub topoare
Înălţând o lacrimă statuie
Nevăzută de-ncercări solare.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare pentru mama

Mi-e dor de tine draga mama mea
De cand veghez dreptatea si-adevarul
Mi-e sufletul curat precum ti-e parul
Ce-i nins de timp cu-argint cazut din stea.

Pe fruntea mea mai port o mangaiere
Si palma-ti aspra simt cum ma alina
Mi-e inima de barbatie plina
Desi copilaria ma mai cere.

De tata nu intreb si nu am teama,
El e barbat si vesnic va ramane...
Tu mama mea, gandind de azi la maine
Ai toate grijile vietii-n seama.

Nu dispera, caci mai tarziu, candva...
Am sa ma-ntorc acasa pentru-n ceas
Numai sa vad ce este, ce-a ramas
Si-am sa ma intorc din nou spre-a veghea....

poezie de Cătălina Mihăiţă
Adăugat de Cătălina Mihăiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nordul e tot acolo...

Mulţi se întreabă,
Puţini răspund,
Nu te mai caut...
Greierii dansează singuri,
Furnicile ştiu
Că e mai bine azi.
Cere-mi mai bine o comoară,
O piatră nepreţuită,
Inelul e doar metal.
Sufletele calde
Au hainele găurite
De prea multe îmbrăţişări.
Noaptea se ruşinează,
Nu mai am brichetă,
Ochii mei văd întuneric.
Descurcă-te oriunde,
Nordul e tot acolo,
La fel şi inima mea!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plâns, de dor, de regrete

La cât de mult îmi plouă-n suflet,
Să-mi iau umbrela n-are rost!
De ploaia inimii bolnave,
De ritmul inimii anost,

Nu pot fugi! De sentimente
Mi-e gândul plin. Şi sunt bolnav
De-acum, de sute de regrete
Din universal meu concave...

Mi-alunecă prin vene plânsul,
Privirea-i toamnă şi-i pustie...
Recoltelor le vine strânsul
Şi inima e plumburie.

Îţi pun o lacrimă în palmă...
Podeaua cerului se strange.
Azi vor veni secerătorii
De vieţi, de lacrimi şi de sânge...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie nu îţi e dor?

Îmi e dor de o ploaie curată,
De-o ninsoare cum era odată...
De lumea pe care-o ştiam,
Îmi e dor să fim iarăşi un neam.

Îmi e dor de acel curcubeu –
Ce-l priveam împreună, mereu –
Aşteptând printre picurii ploii...
Îmi e dor de trăirea din noi.

Îmi e dor de săgeţi din priviri,
Ce aveau ca ţintă simţiri,
Concepute să dăinuie veşnic.
Îmi e dor să nu fiu un nemernic.

Îmi e dor de bătrâni şi copii,
Eram mulţi pe atunci, eram vii...
Nu ca azi, doar străduţe pustii.
Îmi e dor să mă pot regăsi...

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suspin

— Un suspin adânc Mă prinde
şi vă spun cu-atâta greu:
Unul dintre voi Mă vinde.
— Doamne, nu cumva sunt eu?
— Iată ceasul suferinţei.
Voi să vă rugaţi mereu.
Însă vai de cel cu-arginţii!
— Doamne, nu cumva sunt eu?

— Voi sunteţi ca piatra rară.
Numai unu-i asmodeu,
suflet rânduit să piară.
— Doamne, nu cumva sunt eu?

— Voi aveţi comori bogate.
Însă el, vrăjmaşul Meu,
astăzi le-a pierdut pe toate.
— Doamne, nu cumva sunt eu?

Astfel în amurgul rece

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormirea Mariei

Azi, adoarme o stea de mare,
picătură dinspre cer,
suflet bun pierdut în zare,
alinare-n auster.
Ea răzbate-n tricolor,
printre stele călătoare
şi ne-mpărtăşeşte dor
de la cer până la mare.
O confundă printre gânduri
astă zi de adormire,
o esenţă printre sâmburi
saturaţi de fericire.
Vălul clipelor fugare
Se aşterne elocvent,
peste astă stea de mare,
ce-i pierdută în torent.

poezie de Liviu Reti (15 august 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de început

..

Viaţa e tot ce iubesc, tot ce cânt,
Toate văpăile patimei mele într-însa se mistuie.
Viaţa - smintită-nfrăţire cu vraja-nserării şi-a zorilor
Viaţa - năvalnică grindină-a luptelor,
Viaţa - dragostea omului...
... dragostea...
Hei, aş dori să iubesc o femeie şi eu...
Ea în mine există de mult şi-o aştept...
Are un suflet ca aerul, mângâindu-mi vâslirea aripei,
Are un sânge ca viforul, sângele meu biciuindu-l,
Are o minte ca soarele, lângă a mea ca să ardă,
Trup mlădiu, sâni pietroşi, statuie antică vie.

Până azi n-am iubit,
Deşi somnul m-a prins uneori cu tâmpla în poala frumoaselor.
Eu, fiul şi flacăra munţilor,
Îndoitu-mi-am fruntea şi-n iarba câmpiilor ude,
Primit-am sărutul frunzarelor veştede

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze de lună

"Ce n-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună!"
Ai zis tu, şi eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Duşi de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună –
Noi visam eternitate în durata unei clipe.

"Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază"
Ce din lună se coboară şi pământul îl atinge;
Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează
Şi că-n pieptul său viaţa cu căldură se răsfrânge!

Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie
A sa linişte eternă, pacea lui nestrămutată
Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie,
Pentr-o clipă de iubire din viaţa de-altă-dată.

Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă
Şi în locul ei amarul şi pustiul ne rămâne;
Ah! şi ca să porţi povara unui chin ce nu se curmă
Tu cu moartea ta în suflet te târăşti de azi pe mâne;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Veronica Micle (16 iunie 1889)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Auzi, tu, fiinţa mea dragă...
cum cad stropii la fereastră,
şi-n toată splendoarea ei
ploaia spală pomi de tei,
tot pământul mi-l îmbracă,
in haină rece si posacă
de culoare cafenie
dulce gând... melancolie.

Vezi, tu, suflet de copil...
zbor de frunze, zborul lin
miilor de rândunele
ce-mi duc vara, tot cu ele
si-mi lasă toamnă amară
cu miros de călimară,
triste frunze arămii
stări frumoase... melancolii.

Simţi, tu, iubirea mea frumoasă...
fuga aceasta păcatoasă,

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Monica Burtea (28 septembrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!