Poezii despre anotimpuri și visare, pagina 4
Așteptare
Am învățat să aștept
asemeni gărilor
estompând visul
în viiturile anotimpului.
Grăbite, în noi s-au înălțat
ziduri intangibile.
Cu ochi de stea,
ne-a pândit iasomia
în diminețile calme
diezmierdându-ne.
Te-am așteptat
cu zăpezile
printre sunete plutitoare
spre cer
tot mai sus, ridicându-mă.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colț de vis
Pașii mă poartă pe țărmul
unde valuri mișcătoare
limpezesc oglinda mării
dorul împletește fir de aur
din razele soarelui
steaua iubirii este mai aproape
ca niciodată
cânt de pescăruși
mă leagănă,
pe fragede mărgele de nisip
te zăresc venind
pe vâslele vântului
din nesfârșita depărtare
ștergându-mi ochii
ce au plâns cândva...
E primăvară!
Nu știu un alt anotimp
mai frumos,
unde copilăria s-a retras
într-un colț de vis.
poezie de Maria Ciobotariu (15 februarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Bătrânul
În umbra de ape se-nfășoară-un gând,
Dincolo de vreme, departe în timp,
Cu ochii în rouă, suspin culegând,
Bătrânul mai speră la un anotimp.
Au căzut din frunze, nisipul rărit
Se-ntretaie-n vise, gârbovit de dor,
Nici nu îi mai pasă când îi spun "sărit",
El în amintire nalță zmeie-n zbor.
Sub sălcii pletoase, apa spală nori
De pe fruntea-n valuri, zâmbet protector
Cheamă glasul mamei, dar îl trec fiori,
Spre cer strigă tare după ajutor.
Tace vântu-n ramuri, clipa stă pe loc...
"Nu mai simt durere, sunt doar amețit!"
Crâmpeie de viață la final de joc...
Azi, bătrânul pleacă într-un asfințit.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O scrisoare fără verb
Poate mâine-ți voi scrie
Cu sfială, un rând,
Lăsând noaptea pe-o bancă
Risipită în vânt...
Voi strivi între pleoape
Anotimpuri ce-au fost,
Desfrunzindu-ți poemul
Înflorit fără rost.
Ochii mei au strigat
Ce-a rămas nerostit,
Hașurând schimnicia
Unui dor viscolit...
Mi-a fost frig și în vise
Printre umbre în dungi,
N-ai știut și mi-ai dat
Doar tăcerile lungi.
Azi, în golul absenței
Stă un verb fofilat,
Mi-a fugit din scrisoare,
Ce păcat, ce păcat!
poezie de Mihaela Alina (mai 2023)
Adăugat de Lavinia H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înrourata limbă a flăcarii
În această noapte
nimeni nu-i singur!
O scânteie întâmplătoare -,
aidoma
prin felul de a fi
flăcării -
Articulații-ale fulgerului
ce se salvează
in torentul
amnezical ploii.
Nimeni nu răspunde chemărilor tale!
Ne despărțim pentru o vreme
de albul cerc al fulgerului
care nu se va preface nicicând
în spirală de foc
pentru anotimpul care-și visează
[...] Citește tot
poezie clasică de Barzin Vlada din Atlantida (1987)
Adăugat de B. Vladislava
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ai dus, tăicuță
Te-ai dus, tăicuță, oh, te-ai dus departe
Și-n nemișcare morții rătăcești,
De-acum o veșnicie ne desparte,
Căci printre noi, de astăzi nu mai ești.
Te-ascunzi în somnul fără de trezire,
Pe așternut de lacrimi și de flori,
De astăzi, tată, ești nemărginire,
Plâns de durere, lacrimi de ninsori...
Te-ascunzi în anotimpuri fără nume
Și-n vise treci să ne mai mângâi gândul,
Ești înger azi, între pământ și lume...
Te-ascunde în abis, sub cruci, mormântul.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Poezia...
e asemenea visului, asemenea clipei pieritoare
Peste care umbrele s-ar întinde să zidească
Porți înalte sub zăvoarele uitării,
Dacă n-ar perla nemărginirea
Și necurmatele treceri ale timpului.
Cuvântu-i atributul ei divin, taina ei
Trecută pe sub pragul soarelui,
Prin toate anotimpurile dorului...
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheia poeziei
Gândul meu,
un cântec spre înalt
cu melodii de stele
și adieri de vânt
înfrunt iernile cu privirea,
mă ascund sub farduri de fulgi
cu raze unice de fericire
din orizontul meu
te-am cunoscut,
în lacrima furtunii
veneai din alte anotimpuri
pe drumul sufletului
lasând în urmă rătăciri
în jurământul de credință
caut cu încredere
calea cuvintelor nespuse
de dimineață până-n seară
prin labirintul destinului
navigăm în al inocenței vis
cu cheia poezii...
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (6 ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis mahmur
Toamna ne umpluse odaia cu zori
o bute de vin am golit în răstimp
și-am plecat după iarnă prin noroi
(mereu ne e dor de un alt anotimp)
la cvadrică - un cal și trei dulăi
am pornit în sus pe drumul greu
îngerii - fie ei buni sau răi
sunt conțopiștii lui Dumnezeu
n-avem iarnă-acum - ne-au spus răstit
abia găsirăm ceața asta deasă
ați băut prea mult sau v-ați țicnit
duceți-vă dracului acasă
calu-n jos trăgea pe îndelete
îl plesneam din când în când cu biciul
rău ne doare capul
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritual
în fiecare an orice anotimp ajunge la sfârșit
cu oricine
fără să mai guste deliciile nașterii
și nicio nostalgie
pe canapeaua de frunze
până s-apuce s-adormă
toamna
visul visează
cu orgolioasă voluptate
grăbește ruginirea viorilor agățate pe ramuri
învelit în ploi pământul
cuminte așteaptă deprins să răsufle din ce în ce
mai greu
ce vis ciudat ajunge pe drumul pe care pleacă spre iarnă oricine
de acum ce vis târziu o să te pândească toamnă
mai bine nu răspunde
la colțul meu de stradă nu există stație de tramvai
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre anotimpuri și visare, adresa este: