Poezii despre apă și nisip, pagina 4
Stai trează în întuneric și în sunetele tale
viața de după scutul conștienței.
bei deșertul și e un gust nou.
acum ridică-te din nisip și umblă pe ape
cu tălpile alea verzi și degetele albastre.
algele mănâncă din tine timpul
ce ți s-a dat pentru a scrie.
peștii ciugulesc granule din ochii
ce văd un cosmos gravid
cum te va naște dincolo.
mărturisitorul câine se ghemuiește
în cerc deasupra oaselor tale.
măduvă plină de cuvinte, somnul
se îndepărtează de mal.
stai trează
[...] Citește tot
poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (27 septembrie 2008)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis oriental
Mă vezi în floarea fraged-coaptă de pe ram,
Sub vălul visului ce stă să cadă,
Când hieroglife cu nisip pe umeri,
Îți sapă numele-n cristale de zăpadă.
Fibra sonoră-a versurilor mele
Toarce un verde stins din rădăcini.
Surâzătoare vin fecioare cu inele
Și apă prelingându-se-ntre sâni.
Orientalele arome se răsfiră
Din bețișoare fumegând alene,
Și-n somnul tău haremul îți desfiră,
Făptura mea-ncifrată în poeme.
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansatoarea
Ieșită din apă,
tânăra femeie dansa
sub clarul de lună
după un ritual și o muzică
știute numai de ea
Argintul stropilor
îi făcea corpul strălucitor
Nisipul, iarba, copacii
și chiar valurile mării
cântau odată cu ea
Numai vântul o acoperea cu frunze
ca niște solzi scânteietori
Înainte de ivirea zorilor,
o sirenă se îndepărta de țărm...
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petice de nori în amurgul vișiniu (fragment)
Petice de nori în amurgul vișiniu pe lacul de vest este plăcut.
Flori pe mal, lintiță pe nisip,
Patruzeci de hectare de vălurele molcome,
Nici un om pe malul înverzit se aude doar clipocitul unei bărci.
Spre sud-vest, de partea cealaltă-a lunii, plutesc zdrențe de nori.
Se lasă răcoare la marginea lizierei,
Parfumul florilor de lotus devine aproape vizibil;
Ascultând vântul care susură pe fața apei, fața vinului devine gravă.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tărâm sfânt
Scriu pe apă versuri
Scurse din nisipuri,
La o margine de valuri.
Din peniță se preling
Stropi de apă fini,
În marea fără contur.
Cuvinte-au naufragiat,
Pe insule-ndepărtate,
În pământuri lichide.
Gânduri s-au evaporat
Printre palmierii,
Umbre de aburi.
Au rămas doar unde,
Cele mai adânci,
Căzute din suflet;
[...] Citește tot
poezie de Valentin Cojocaru
Adăugat de Riana Sardau
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnul cercului
într-un loc
pământul
aerul
apa
și amiaza...
nimic dintre toate
lucrurile acestea
nu-mi aparțin
și totuși
ele fac parte din mine
(ca nisipul din mare
zborul din înalt
culoarea din lut
și albul din floare)
dincolo de toate
doar semnul cercului
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plajă
Platanii suri și cedrii-n mare
semințiile și-adapă.
În larguri vinetele brazde
se-ntind subt pluguri mari de apă.
Văzduh și port, pescari și vameși
au ațipit în spațial cald.
Vântul alb c-un ochi se caută
de-aici pe țărmul celălalt.
Ins pierdut în ceasul rar
mă uit prin spinii de la ușă,
oameni goi zac în nisip
tăcuți, ca-n propria lor cenușă.
În joc cu piatra câte-un val
și-arată solzii de pe pântec.
Între slavă și veninuri
mă-ncearcă boală ca un cântec.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zămbet de toamnă
De parcă marea se-arunca în tine
te încălțai cu valuri pe poteci
și culegeai din afine coline
din ape te udai cu buze reci.
De-aceea prin sprânceana depărtării
ne fluierau copacii nisipoși
Iar vântul parfumat cu briza sării
ne îmbrăca în frunze
rușinoși!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sta pe nisipul mării sumbră și tăcută cu ochii plecați, obosiți.
Avea un aer rătăcit, nu se ferea să ascundă un suflet chinuit.
Visa la o dragoste imposibilă. Apa îi înghițise marea pasiune.
O linișteau glasul furtunii dezlănțuite și valurile sinistre înspumate.
poezie de Florica Ghigeanu
Adăugat de Florica Ghigeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dobrogea mea
Să mergem cu piciorul gol pe piatră
Și pe nisipul fin la țărmul nostru,
La marginea pământului de vatră
Aici stau eu ferit de dorul vostru.
Unde străbunii au stat jos pe hotar
Și s-au făcut pământ umblat de noi,
S-au ridicat și mari cupole și bazar
Iar azi ne este casă pentru amândoi.
Prietenă îmi ești cu farmecul tău pur
Nu doar tărâm cu multe ape și cu vânt,
Lângă albastre zări, gonit de traiul dur
Și Eminescu te-ar fi dorit mormânt.
poezie de Cristian Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre apă și nisip, adresa este: