Poezii despre bărci, pagina 4
Navigând departe
Azi dimineață se șoșotea că vom pleca într-o barcă,
numai tu și cu mine, și că niciun suflet nu trebuie să știe
de călătoria noastră spre nicio țară și spre niciun liman.
În acel ocean nesfârșit,
la surâsul tău atent, cântecele mele vor deveni mai melodioase,
libere ca valurile, libere de toate legăturile cu lumea.
Nu a sosit încă momentul?
Mai sunt unele lucruri de făcut?
Iată, peste faleză se lasă seara
și-n lumina palidă păsările mării revin la cuiburile lor.
Cine știe când parâmele vor fi molate
și barca, asemeni unui ultim licăr al asfințitului,
va dispărea în noapte.
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur
Singur ca crucea pe culme,
Singur ca spinul sub brume,
Singur ca barca pustie,
Singur ca floarea-n câmpie,
Singur ca ciotul de lemn,
Singur ca fiara prin semn,
Singur ca-umbra-n pământ,
Singur ca aripa-n vânt,
Singur ca mama la ușă-așteptând.
poezie de Virginia Baran (3 decembrie 2012)
Adăugat de Virginia Baran
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-așteaptă o barcă la mal...
M-așteaptă o barcă la mal...
A înverzit de-atâta așteptare,
tăcută
răbdătoare,
sub anotimpuri ce se derulează
ca un film
cu multe, prea multe episoade,
cu multe, prea multe primăveri...
Lopețile-i sunt crengi acum,
dau muguri,
înfloresc,
rodesc...
E plină de cuiburi
barca mea,
e plină de culoare,
de miresme,
de triluri fermecate.
Până și timpul s-a cuibărit aici
și aripi dă secundelor
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele barcă
... îmi făcusem o casă
din jumătățile de cuvinte
pe care
le aruncai aproape noi
gândindu-mă
de făceam din ele o barcă
puteam ajunge departe
sufletul meu...
poezie de Maria Podari din Romănia Literară, Lacrima Maicii Domnului pe masă (2005)
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cherhana
Te-am uitat în barcă
sus în trestia sudului
pe dunga răsăritului de roșu armat
nevinovată de
cel lângă care ai stat
în sudoarea nudului
de soare devorat...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când pescarii au plecat
Coca de lemn a bărcii
lovește ușor
cheiul.
Zgomotul valurilor
de-a lungul
țărmului.
Cioburi de sticlă
sclipind deasupra apei.
Departe, dealuri creionând orizontul.
În cabană
mama și tatăl
se odihnesc.
Copiii nu mai sunt aici.
Au carierele și casele lor
[...] Citește tot
poezie de Richard Provencher, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescuit
"Sunt doi"
- zise nisipul
"Cară năvodul
Năvodul are două perechi de picioare
acelea sunt picioarele lor"
- șoptește apa
"Ei aruncă năvodul"
- spun stelele
ca și cum ar vorbi între ele.
Peștii nu spun nimic
Bărcile ca niște câini inteligenți
se poarte în liniște.
poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă dorești aceasta, fie!
Dacă dorești aceasta, fie
mi-oi întrerupe cântecul.
Dacă îți face inima să bată
mi-oi ascunde ochii de fața ta.
Dacă deodată-n umblet te împiedic
păși-voi mai alături, pe-altă cale.
Dacă te stânjenesc la împletirea florilor
voi da ocol grădinii tale.
Dacă-ți fac apa jucăușă și sălbatică
n-o să-mi mai apropii barca de malul tău.
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În barcă, toamna
Plutesc cu barca mea ușoară
Din ce în ce mai departe;
Inima-mi tresaltă-n rafale de bucurie.
Printre ramurile copacilor desfrunziți
Se vede templul din pădure.
Deasupra râului în scădere,
Turnurile de piatră ale podurilor.
Pe pășunile cu iarbă verde pasc vaci și oi;
În satul ascuns de cețuri
Dau glas țărcile și cocorii.
poezie de Lu Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decădere - Lui Karl Borromaeus Heinrich
Deasupra iazului
Păsările călătoare s-au dus.
Sera din stelele noastre bate un vânt de gheață.
Deasupra mormintelor noastre
Se apleacă a nopții zdrobită frunte.
Sub stejari ne legănăm pe o barcă argintie.
Mereu răsună ale orașului albe ziduri.
Sub arcada de spini
O fratele meu, ne cățărăm oarbe arătătoare spre miezul nopții.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre bărci? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bărci, adresa este: