Poezii despre cadouri și inimă, pagina 4
I
Fără de moarte m-ai făcut, asemeni bucuriei tale.
Vasul acesta plăpând tu îl golești iarăși și iarăși și necontenit îl umpli cu viață neîncepută.
Flautul acesta mic de trestie l-ai purtat peste munți și văi și din el ai izvodit cântece nepieritoare.
La atingerea nemuritoare a mâinilor tale, inima ea firavă își pierde țărmurile în bucurie și naște cuvântul de negrăit.
Prin mâinile mele nevrednice îmi vin nesfârșitele tale daruri.
Vârstele trec și tu torni mereu, și încă să umpli mai este loc.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali (1912)
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un măr dăruit e inimă de copil
Prieten al meu, fericit ai să fii,
Un măr de-ai primit, să-l închizi în surâs!
Și pe urmă, întreg, să-l dai celor dragi...
Apoi, să-l păstrezi în cuvânt... și-n destin!
Un măr e-un cuvânt, celui singur, căzut,
E darul din suflet măreț, nevăzut!
Stropul de viață unui om însetat...
E brațul întins unui semen iertat!
Un măr e surâsul închis într-un vis,
E cuget, destin, când iubești ce ți-e scris!
Dăruiește-l! Prin el vei fi fericit...
Inimă de copil e un măr dăruit!
poezie de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru
Morminte de soare și scrum de nori,
Deșert de valuri și ceruri de mare,
Câtă iubire e-n noi și cât război,
Fără să vrem să cerem pacea cu daruri?
Femeie frumoasă și, tu, cel iubit,
Voi care aveți Dumnezeul în oase,
Inimile știu tot și știu, ca și voi,
Că totul e dar, fără de moarte;
O, pace
Cuvânt minunat și pur,
Ca aerul dimineților pline de vară ,
Scrie-te în inimile oamenilor, în sufletul lor,
Să te simtă, când vor uita
Să privească cerul și mările, laolaltă!
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipire
Eu pe tine te-am iubit, iar acum cu altul te-am găsit; Cum tu ai îndrăznit, când eu totul ți-am dăruit?
Mi s-a rupt inima în mine când am văzut că te plimbi cu oare cine;
Vrei să știi cum eu mă simt? Mă simt rău! Jur, nu te mint!
Doar gândul că de lângă mine vei pleca, inima mea nu va suporta;
Iar acum când totul a mers prost, viața nu mai are nici un rost!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă-mpiedica de-a plânge...
Nu mă-mpiedica de-a plânge
dacă am darul lacrimei
durerea în plâns o poți înfrânge
și speri ceva în boaba ei.
nu știi că-n plâns de-atâtea ori
poți să-ntrevezi o rază nouă
și că-i la fel cum pentru flori
e-o reîmprospătată rouă?
nu știi că plânsu-i izbăvire
la orice inimă înfrântă?
e ultima înveselire
ce-adesea durerea o cântă.
când plângi speranța nu te-nfrânge
și vezi ceva în raza ei
o, lasă-mă, amicea plânge
dacă am darul lacrimei.
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 122
Cadoul tău, caietul, e în minte,
Acolo unde-s amintiri bogate
Ce fi-vor mai presus de-orice cuvinte,
Căci vor dura pentru eternitate.
Sau cel puțin atât cât e posibil
Ca inimă și minte să existe;
Și până vor pieri e imposibil
Ca amintirea ta să nu persiste.
Iar de caiet nu am nicio nevoie,
Nici de răboj, ca să-ți înscriu iubirea;
De-aceea eu l-am dat de bunăvoie,
Că-n cap și piept păstrez azi amintirea.
Fiindcă în mine s-ar lăsa uitarea
Dacă-n caiet ți-aș consemna valoarea.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea și scrisul
Fiecare floare poate scrie
Trebuie doar să știe
Că iubirea se dăruiește
Dacă o dăruiești și pleci
Spre o nouă dăruire.
Tu inimii îi spui cuvinte
Ea te aduce într-o stare
Că scrii fără călimară
Și te alinți prin necuvinte
Până pe inimă s-o faci să simtă
Nu încerca a descurca
Haosul din care te vei relansa
Iubirea-i sentiment duios
Te lasă să-ți așterni mintea
În paginile nescrise ale vieții.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cadou ți se cuvine
Tu ești visul vis de viață, tu ești roua fericirii,
Tu ești focul, Poezie, rugul aprig de iubire.
Tu ești cerul plin de stele, ești și marea frământată
În fermentul care-aduce zbor de inimă curată.
Iată darul meu simbolic, inima ruptă din soare,
Dragostea și-mbrățișarea ce rămân nemuritoare!
Un sărut pus ca pecete în destinul nostru-i scris
De-a înfăptui în bine și speranță dar și vis.
Un cadou ți se cuvine, ca poet mă dăruiesc,
Semn înalt de prețuire, semnul sfânt că te iubesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exercițiul morții
În timpul dramei, toate sunt mai clare,
Îmi crește valul lumii împotrivă,
E-o vizibilitate negativă,
Ce în străfundul ochilor mă doare.
Acum e apt să vadă fiecare
Ce fel de simțăminte mai cultivă
Sărmane, două inimi, în derivă,
Să aibă bârfa lumii de mâncare.
Dacă aș ști să cânt, aș lua un flaut
Și-aș trece-n el, cu tot, cu nervi și sânge,
Aș implora, aș protesta, aș plânge,
Dar nu mai am puterea să te caut.
Și exercițiul morții, ce mă-nfruntă,
E pentru tine darul meu de nuntă.
sonet de Adrian Păunescu din Liber să sufăr (2003)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un trandafir perfect
Doar o floare mi-a trimis de când ne-am cunoscut.
A pus toată tandrețea-într-un singur mesager, select,
Cu inimă fierbinte, pură, de rouă încă ud
Un trandafir perfect.
Cunoșteam limbajul oricărei flori de pe planetă;
"Fragilul meu trup,"- a spus, "îl reprezintă-n fiecare-aspect;"
Dragostea și-a ales pentru vecie amuletă
Un trandafir perfect.
De ce nimeni nu mi-a trimis, firesc,
Cadou o limuzină sau un alt asemenea obiect?
O, nu, nu, norocul meu e să primesc
Un trandafir perfect.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cadouri și inimă, adresa este: