Poezii despre ceartă, pagina 4
O gâscă sălbatică rătăcită
Singură, gâsca sălbatică refuză să mănânce și să bea,
iar strigătele ei caută stolul călător.
Cui să-i pese de umbra solitară
pierdută printre miile de nori din depărtare?
O auzi chiar și atunci când dispare din vederea ta,
chemările ei tânguitoare îți străpung inima ca un pumnal.
Jos, ciorile gălăgioase o ignoră:
mulțimi clevetitoare, mulțimi certărețe.
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Ziua Unirii
De Ziua Unirii
Ne ceartă străbunii
De lipsa iubirii
Impusă de unii...
De Ziua Unirii
Ne ceartă străbunii
De boala uitării
Adusă de unii...
De Ziua Unirii
Ne ceartă străbunii
De povara răbdării
Creată de unii...
De Ziua Unirii
Să chemăm străbunii
Cu puterea iubirii
Să Doară pe Unii!
poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dușmani
Eram prieteni vechi, odată,
Ba din același sat,
Și pentr-o 'mpărăție 'ntreagă
Noi nu ne-am fi certat.
Dar într-o zi de sărbătoare,
Mergând pe câmp agale,
C-o fată, dintr-un sat aproape,
Ne-am întâlnit în cale.
"A cui ești, fa?" i-am zis în treacăt
"Ia stăi din mers o leacă..."
"A cui să fiu?" ea ne răspunde,
"A cui o ști să-mi placă..."
Atât a trebuit: o vorbă,
Și-un semn cu salba mâinii,
Și dintr-o vorbă de muiere
Azi ne mâncăm ca câinii...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culegător de lumină
Culeg bulgări de lumină
și întunericul mă ceartă
că îi orbesc lumina
nu pot să-mi privesc pașii
fără pecetea umbrelor
m-am rugat la soare
să îmi trimită raze
peste trupul meu
chiar când nopțile ard în stele
adunate în ochii cerului
poezie de Ion Șerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburător
Furtuni mi se zbat în piept,
ființa întreagă mă doare
și ochii-mi sunt triști de nesomn.
Mă biciuie doruri amare.
Și ploaia mă ceartă din zori.
Cu lacrimi de-aloe te plâng!
Mă-ncearcă iubirea din sori
și arde în creier un gând!
Aș vrea să mă prind de zăbrele
să-mi rup colivia de fier!
Alergi prin venele mele...
Iubitule, stelele-mi pier!
În flăcări mai aprige ard,
sub ochii tăi grei mă topesc
și la picioare îți cad.
Adio! Te vreau! Te iubesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Poeme desuete gravate în suflet (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.Trenul
Ca un alcoolic notoriu,
Ca o pasăre surdă,
Ca un suflet pierdut
Vine...
In ceața deasă,
Prin mucegai de zăpadă...
Plin de urmele vremii
In necunoscutul orfan,
Urmat de vagoane șubrede
Din fier armat.
Șuieră si acum
De parcă-și ceartă morții,
Camarazi pierduți printr-e vagoane
Care jaca,, barba-oarba" cu frigul.
Vine...
Si tot mai trist,
Ne alarmează că moartea
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Popescu
Adăugat de Nicu popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rețeta dezamăgirii
Se ia bucuria mea neîntemeiată
Și se adaugă tăcerea ta
Care a rezistat trei zile,
Se toarnă apă fiartă
După prosteasca ceartă cu vânzătoarea,
Se presară grăunțe de insomnie
Dar cel mai important: să nu întreci măsura,
Se înlătură spuma din privirile neadormite ale trecătorilor,
Se amestecă totul exact
Și se pune la foc scăzut
Chinuirea corpurilor; unul către celălalt,
Apoi se lasă să se răcească
Până la temperatura disperării.
Și mâncarea e gata.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iacob Steiner
Un ins, rămas, cu dinadinsul,
Din Schwitzera, cantonul Uri.
Dar geniul îi fuma ca ninsul
Jungfrau, sub gheața învestiturii.
Amar, ciudat, certat cu norma
Răzbind târziu, pân la Berlin
Vrăji în slujbe negre Forma,
În săli drapate-n doliu plin.
Un ins, la fel: încins în bură,
Dar deșertat de orice geniu,
Citesc la alba ta făptură
În firea aceasta de mileniu
Și strict bătut în teoreme,
Acel inel perenial
Ți-l trec: gătită de cu vreme
Pentru Sabatul cel mai pal.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Consilierii
De când e lumea și pământul,
În București, bătu-i-ar sfântul,
N-au fost atâtea primării
Și consilieri atâtea mii.
Pe străzi mormane de gunoaie
Așteaptă să mai vie-o ploaie.
La noi, măturător e vântul,
De când e lumea și pământul.
Mare țigănie, mă,
Este în politică.
Ei se-njură să se rupă,
Ei se ceartă, ei se pupă.
De ai treabă, cum se știe,
Prin deal la Patriarhie
Nu poți lua copii cu tine,
C-auzi vorbe de rușine
Asta-i Camera adică
Sau ceata lui Lăzurică?!...
pamflet de Constantin Tănase (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sâmbăta scaieților
De șapte dimineți,
La marginea potecii
Se ceartă doi scaieți
Degeaba, ca zevzecii.
De-o săptămână-ncoace
Nu s-au mai agățat
De fusta ce le place
Și care s-a urcat,
Intrând la șapte ape,
Scurtându-se treptat,
Până la cer aproape,
În ziua de sabat.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre ceartă? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ceartă, adresa este: