Poezii despre coșmaruri, pagina 4
Dor de Bacovia
Acum, când cade toamna pe pământ,
Ca un coșmar al unei boli ciudate,
Acum să trecem prin acele sate,
În care merele în meri mai sunt.
Acum să ne iluminăm de tot,
Până-n adâncul inimii și-al firii,
Ce disperare, cum se duc martirii,
Și a-și rosti plecarea nu mai pot.
Foioasele în vântul toamnei ard,
Mușcate sângeros și trist de lună,
Și turturelele se despreună
Acum, noi doi în focul revanșard
Acum, atât de singuri pe pământ,
Să recităm Bacovia, plângând.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Etern
Marea mea iubire, enormul meu calvar,
Veșnicul aliat, eternul adversar,
Tandrul meu iubit, temutul meu barbar,
Superbul vis frumos, groznicul meu coșmar.
Marea mea iubire, enorma mea povară,
O zi rece de iarnă, o zi de primăvară,
Cea mai dulce ființă și cea mai amară,
Mă vindeci de tristețe, tot tu o faci să doară.
Marea mea iubire, enormul meu chin,
O lavă fumegândă, un pârâu cristalin.
Marea mea iubire, enormul meu infern,
Se spulberă-n zori visul dar tu rămâi ETERN.
poezie de Denisa-Maria Ilie din Vocile Eutherpei
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corzile inimii
le-am întins până nu le mai simt
acum le visez
de aceea scriu liber
de propriile mele coșmaruri
după ce am scăpat de confuziile
care mă țineau prizonier
erau hidre evoluate
modificate de gândurile mele
erau cuplate la sistemul nervos
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În geamul meu
Iar trandafirul a rodit măceș,
În geamul meu, în ziua de armindeni.
De jalea care este pretutindeni
Copacii mor și florile dau greș.
Și păsările care-și iau adio
Ne lasă, triste-n cuib, un ou de lemn.
Vom înțelege-al speciilor semn?
O umbră mare luna va cloci-o.
E umbra ce-o lăsăm în spații vaste,
Mantie neagră-a sufletului gol.
Din somn, ca dintr-un lung coșmar, mă scol,
Planton năuc la marile dezastre.
Și când deschid fereastra să respir,
Văd floarea de măceș în trandafir.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
Întreg orașul era plin de morți
Ieșiseră pe strada principală
Așa-mbrăcați în hainele de gală
Pe care cât ești viu nu prea le porți.
Treceau râzând și nu-i puteam opri
Păreau că nu mai înțeleg deloc
Că sunt prea mulți și nu mai este loc
Și pentru cei care mai suntem vii.
Ne-nfricoșa grozav fantasticul delir
Dar stam și ne uitam uimiți ca la paradă,
Căci fiecare-aveam pe cineva pe stradă
Și n-am fi vrut să fie închis în cimitir.
poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabulă psihanalitică
Se plângea o căprioară
Unui vânător:
- "Am avut un coșmar
Înfricoșător".
- "Bunăoară,
Ce ți s-a arătat în vis?"
- "C-am ajuns o cârpă de parbriz".
Înduioșat,
Ca o fecioară,
Vânătorul a ascultat-o,
Ca să confirme o
Morală pesimistă,
De extracție freudistă:
Visează fiecare
Ce-l amenință mai tare!
fabulă de Aurel Baranga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmarul
C-un rege din vechime vis spăimos.
De fier îi e coroana. Ochiul crunt.
Astfel de chipuri astăzi nu mai sunt.
L-ascultă spada, câine credincios.
E din Northumbria? Norveg e oare?
Pe pieptu-i larg, roșcata, deasa barbă.
E nalt și mut. Privirea lui e oarbă.
Mă înfioară sumbra lui răcoare.
Din ce oglindă stinsă, din ce navă
A mărilor ce-au fost a lui ispravă
De arme s-a ivit hirsut bărbat,
Ce mă cufundă-n ev întunecat?
Sunt visul lui. Sunt aspru judecat.
Se crapă-acum de ziuă. N-a plecat.
poezie clasică de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vis Perfid
Mă aflu la marginea unui gând,
pregătit de aruncare,
perfidă emoție încântătoare,
când și când mai îmbietoare...
Oare?
Înfioare,
încleștare,
cugetare,
o dulce sărutare,
ardoare pătrunzătoare...
ezitare,
dezolare,
renunțare.
Un vis anost,
lăuntric,
în jos,
coșmar,
[...] Citește tot
poezie de Andy Buruiană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rondelul apocalipsei
Primejduim într-o realitate de zaveră
Străbătută de reprezentări apocaliptice;
Pendulând între geneză și o nouă eră,
Condiția umană are pregetări eliptice.
Contrafacem totul cu disperare severă,
Aventurându-ne-n distrugeri criptice;
Primejduim într-o realitate de zaveră,
Străbătută de reprezentări apocaliptice.
Tăgăduim viitorul sub efectul de seră
Făcând propagandă sfârșiturilor biblice;
Coagulând într-un coșmar întreaga Terră
Cu Apocalipsa înrădăcinată-n scriptice,
Primejduim într-o realitate de zaveră.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
Iubirea-mi să o lepezi de povară:
La sânii tăi de stele să-mi sugrumi
Coșmarul anilor, cu părul sfoară.
Să ne iubim etern, în alte lumi.
Pătrunde enigmatică prin pleoapă,
Lăsând pe gene un sărut stingher...
Te prinde vântul și din nou te scapă
În glasul meu uscat, când doar îți cer:
O altă zi, purtată-n alte sfere
Prin care să zburăm de sus în jos;
Înmărmurit de-a vocii-ți adiere
Și-nveșmântat în alb de Făt-Frumos,
Te voi opri. Ești fără de scăpare,
Vei fi a mea în dulcea încordare.
sonet de Ionuț Popa (23 iulie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre coșmaruri? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre coșmaruri, adresa este: