construcţii

Facerea lumii

Dumnezeu, ca să devină inginer
a urmat toate secţiile Politehnicii
simultan
şi a avut la fiecare
proiecte de an.

La facultatea de Construcţii
(nu degeaba e sfânt)
a făcut o planetă
şi-a numit-o Pământ.

Animalele şi florile le-a creat
la Chimia organică;
peştii şi păsările
la Aerodinamică.

Iar pentru secţia de Mecanică fină
a avut la proiect
sa le facă pe toate
sa se mişte corect.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timid, brumarin

Iubito, câte case-ntre noi,
Notate fără soţ,
Ori multiplu de doi!
Pe dreapta (sau stânga,
cum dai în bulevard)
Cu faţade-n vopseluri
Preţioase (un fard...)
Ţiitoare de mâţe
P-acoperişuri fierbinţi
Ori, pază le fie, spre ziua de mâine
Cu sârme şi zimnţi,
Unele - câine.
(Apropo de câini:
aş putea să mai spun,
Cei mari, senin, strănută săpun
Cei mici te tratează, cumva, ca pe-un fur
Mărturie stau pantaloni rupţi în....
Fine, treci cu vederea-acest calambur)
Deci, retur:
Spuneam că văd case, stând între noi

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii de lumină

Ce noapte frumoasă se pregăteşte!
Când corpul tău pufos mă va cuprinde
Şi mânuţele tale tandre mă vor îmbrăţişa
Se aude o stea, căzând din univers
Se pierd cuvintele, creând mişcări în univers
Forţa ta, mă va cuprinde şi ochii mi se vor deschide
Pe alocuri sunt luminile ce se pierd în negură
Dar sufletele noastre devin sfere ce pot acoperi cu lumina toate intenţiile omenirii
Se aude o voce, din depărtate vremuri
Se văd siluete îmbrăcate-n voaluri albe de mătase
Şi dacă nu ar exista decât necunoscut
Lumii paralele ar putea cunoaşte tot ce noi simpli oameni nu-nţelegem.
Flori roşii sau albe, pe fortispiciul unei construcţii grandioase
Mă încălzesc cu necunoscute cuvinte
Pe care le caut în emisfere străine
Îngheţ, apoi mă simt mângâiată de îngerii de lumină
Tu eşti ca un înger, ce viaţa-mi dezmierzi
Muzee, catedrale, biserici, instituţii rămân în urmă
Autobuzul deschide noi praguri în călătorie deplină
Aştrii devin martorii noştri la nunta cerească

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunshine

celei mai bune prietene nu-i plac costumele tale de serie
nici mirosul de tutun ieftin
(călătorisem împreună de nenumărate ori)
ea parcă este desprinsă din magazin fashion
are idei politice de dreapta şi îmi imprimă un ritm maşinal
ai întâlnit-o la aniversarea mea de la acel bistro obscur
în ziua în care am împlinit 33
beam prosecco din pahare înalte apoi te sărutam vinovat
(urme mate de ruj îţi rămâneau pe bărbie)

îţi ştergeai mâinile de benzina 99 cu care ţi-ai umplut rezervorul
şi mă invitai la mansarda ta de celibatar
(ea avea repulsie de felul tău masculin de a vieţui în dezordine)
nu aveai nici măcar două farfurii întregi
mâncam din tacâmuri de unică folosinţă
apoi citeam ziarele monoton
şi îmi spuneai că mi s-au deşirat ciorapii
ochi în ochi ne juram să nu facem politică

prietena noastră râdea dezarmant

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuget târziu

Am dedus că viaţa pâmânteană ar deveni o adevărată peliculă divină,
dacă oamenii nu s-ar speti să o aglomereze cu viitoare religve materiale,
ci s-ar înfrupta mai des din bucătăria frumuseţii ei spirituale,
care prin legile înţelepte va înflori sănătatea, fericirea şi pacea sufletească a omenirii.

Am învăţat că nu râvnesc şi să nu imit pe nimeni niciodată, pentru fericirea searbădă a confortului material,
dar să fac tot posibilul să arăt oamenilor din jurul meu cât de aproape şi de sănătoasă este fericirea spirituală,
trebuie doar să o dorească cu adevărat şi să respecte câteva norme elementare de morală,
apoi trăgând linie de fracţie să calculeze cu mintea sufletului câtul dintre fericirea materială şi cea spirituală şi să aleagă.

Am înţeles că nu întâmplător viaţa pământeană are scară de valori,
dacă pe ea nu se coboară măcar o dată în infernul mizeriei morale nu avem cum să râvnim la caracterul frumos al înţelepciunii.

Am dedus că în travaliul vieţii pământene, iubirea umană ridicată mai presus de cea Divină, transformă viaţa oamenilor în episoade dramatice şi poate educative până la sfârşitul ei.

Am înţeles că oricât de ateistă şi nesaturată este stiinţa omenirii, în faţa neputinţei şi a morţii îngenunchiază la picioarele Divinităţii cerându-i cu pioşenie ajutor şi îndurare.

Am dedus că oamenii aţâţaţi de poftele cunoaşterii, dezgroapă barierele enigmelor îngropate de frământările trecutului, eliberând odată cu ele şi blestemele lor.

Am înţeles că energia apei este însetată de sărutul rece al pământului ca plămânii focului de oxigen, ca aripile aerului de libertatea mişcării şi ca omenirea de fericirea supremă, încă umbrită de caprici ispititoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (martie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când "cântă" armele

De câte ori "cântă" armele
muzele tac în lacrimi fierbinţi
iar cerul nopţii îşi ascunde stelele
de avioane, rachete şi proiectilele
ce seamănă calvarul,
dărâmă construcţii milenare
fierb casele şi blocurile
în praf de puşcă şi trinitrotoluen
migranţii cu milioanele îşi părăsesc
ruinele şi oraşul şi ţara
pentru o altă ţară mai ferită de război...
Vapoarele sunt scufundate-n porturi,
trenurile mor pe şinele ruginite
bombe termobarice şi cu fosfor
topesc pământul, casele, spitalele.
O racheta se luptă cu o altă rachetă,
drone inteligente topesc vehicule amfibii,
tancuri, tunuri, lansatoare de rachete...
De o parte şi de alta nu mai rămâne timp
de număratul morţilor nici de îngropăciune,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre moarte, fără exagerare

Ea nu poate gusta o glumă,
nu poate identifica o stea, construi un pod.
Habar n-are despre împletit, minerit, agricultură,
construcţia navelor sau despre cum se fac prăjiturile.

În ceea ce priveşte planificarea zilei noastre de mâine,
are ultimul cuvânt,
care, de altfel, e mereu pe lângă subiect.

Nu este nici măcar în stare să îndeplinească lucruri simple
care ţin de meseria ei:
să sape un mormânt,
să întocmească un sicriu,
să facă ordine în urma ei.

Preocupată exclusiv de a ucide,
îşi îndeplineşte cu grosolonie serviciul,
fără sistem şi fără nici un fel de pricepere –
ca şi cum la fiecare dintre noi ar fi la prima ucidere.

[...] Citeşte tot

poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuia

Vor să ne distrugă fragila statuie a iubirii.
Vor să-i dea jos piatra cu arcane din cabluri şi buldozere.
Simbolul acesta fără de care iubirea noastră nu mai înseamnă nimic;
reprezentarea aceasta trainică şi durabilă pe care o credeam veşnică,
fără de care iubirea noastră se dizolvă în eter.

Această statuie a început să încurce un oraş întreg.
Stă în calea deschiderii marilor bulevarde, a marilor avalanşe
de oameni şi vehicule, stă în calea construirii de blocuri noi,
încurcă totul, cum stă ea la trei metri înălţime în micuţul ei scuar.
Nu se mai poate trage un pîrţ în oraşul ăsta fără să se încurce
de statuia iubirii noastre, fără să rezoneze în piatra ei albă, bine şlefuită.

Mă gândesc să facem un lanţ uman în jurul ei,
să ne-aşezăm în faţa ei cum putem şi s-o apărăm cu vieţile noastre.
Mă gândesc să o înconjurăm cu o brazdă lată de flori, de panseluţe multicolore,
poate că florile sunt mai durabile decât statuile, dar cu siguranţă că
în momentul sinistrului va fi distrus şi acest ultim baraj de apărare.
Pământul va fi dislocat cu totul pentru a face loc marilor construcţii
ale civilizaţiei, care îmbogăţesc nepreţuit vieţile.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Est

Sălbaticelor orgi furtunilor de iarnă
Se-aseamănă cu a poporului mânie,
Undele violete ale bătăliei,
Desfrunzite stele.

Cu sprâncene sparte, braţe argintii
Flutură muribunzilor soldaţi noaptea.
În umbra tomnaticului frasin
Suspină spiritele celor măcelăriţi.

Spinoasă sălbăticie oraşul înconjoară.
De pe trepte sângerânde alungă luna
Îngrozitele femei.
Lupi sălbatici au pătruns prin poartă.

Comentarii

După părerea lui Ludwig von Ficker, poemul a fost scris în august 1914, probabil încă în Innsbruck. Trakl a plecat la Innsbruck pe 24 august cu un transport militar de la Innsbruck pentru luptele din primul război mondial. Ficker a publicat poezia după moartea lui Trakl în "Brenner", Anuarul 1915, publicat în primăvară, sub "Georg Trakl: Ultimele poezii". Şi aceasta cu precizarea "august 1914".

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înscăunare de ţap

Au dat baniţele şi sacii de grâu
La o parte; le-au spintecat cu cuţitul:
Au curs din ei surcele, pene şi câlţi.
Au înţepat cu prăjinile în poloboace,
Crezând că se-ascunde ca un făt bătrân
În placenta vinului hrănitor;
Le-au dat de pământ: a ieşit o zeamă
Sălcie – apă de ploaie stricată,
Duhnind a varză şi motorină,
Dar tot nu l-au găsit –
Să le sară la ochi cocoşii când au
Răscolit prin cuibare; să-i ruşineze
Porcii când au muşcat nămolul cotineţelor,
Dar de cel care le-a blestemat
Cumplit seminţia tot n-au dat –
I-au pedepsit pe oameni fiindcă tăceau;
Apele râurilor le-au mutat să găsească
Vreo uşă sub prundul albiei,
Au răscolit până şi în vizuinele calde,
Dar pe cel care-a aruncat blestem peste neam

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!