culori şi timp

Îngerii revin

Revin îngerii acum
Aidoma în munţii noştri
În grafică color
După ce au fost alungaţi
De noi şi de ai noştri
Din porniri păgâne
Din rele credinţe
Coboară acum
Peste piscuri
În zboruri sacre
În zale de lumină
În zile de sărbători
Cu zel şi elan
I-am aşteptat
Dintotdeauna
Ca să revină
De pretutindeni
Din spaţii juxtapuse
Din hiperspaţii
Dar mai ales

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (9 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi răsăritul soarelui

Deşi răsăritul soarelui
e o treabă bărbătească
locul unde orizontul urlă
rupt de culorile lui,
îmi place să-l prelungesc
cu-n trup de femeie.

Aşa arată iubita mea dormind
capul ei e un nod cu fundă
şi unde i se sfârşeşte creştetul
începe aerul dimineţii.
Iar inima îmi bate-n coaste
ca un leopard în cuşcă
altfel ar lua-o razna-n sus
şi-ar ajunge curând să fie
prima inimă din lună.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Mă îmbrac mereu în
culoarea toamnei
şi, culmea, mă prefac, tot mereu,
că iubesc primăvara.

Nu ştiu de ce simt
că trăiesc un timp
străin şi încerc zadarnic
să-l schimb pe sentimente,
pe frunze moarte
sau pe mîngîieri
uitate...

Culorile mă atrag, viclene,
şi tot ele mi se oferă,
gratuite,
în cuvinte,
în şoapte,
în abecedare ale uitării...

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Butnariu
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa-i apă curgătoare

Clipa-i apă curgătoare.
Dacă vrei poţi fi pe val!
Drumul totdeauna doare
dacă ai un ideal.

Nu lăsaţi să treacă timpul
fără urmă, fără glas!
Bucură-te de-anotimpul
care-n suflet ţi-a rămas!

Clipa-i apă curgătoare,
anotimp de vis şi dor
Ideal pictat pe zare,
soarele culorilor!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile senine

Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăţie, prin onoruri din anii maturităţii, prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viaţa se duce şi toate furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândeţea, liniştea şi bogăţia spiritului, ca un aer proaspăt şi îmbălsămat, îţi umplu viaţa,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate şi merele coapte atârnă, obosite şi leneşe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniştite şi mai fericite zile dintre toate,
Liniştitele şi fericitele zile senine.

poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelesurile

Înţelesurile
ca nişte pietre acoperite de-o mare
diferit colorată
de orele zilei, de orele veacului
trecătoare.
Înţelesurile neclintite,
îngropate pe jumătate în nisip
doar apa le lunecă liniile,
le rotunjeşte,
le frânge,
le dă un chip
mereu schimbător,
încât eu nu văd decât
fluxul şi refluxul unor sensuri
reverberate de valul falsificator,
veşnic crud
la dus şi la-ntors
peste pietrele-afunde,
flux şi reflux al unor sensuri
care aud

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de aproape şi totuşi departe

Privesc uluită spre tine,
În fiecare noapte
creştem, ne înălţăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe...

Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului,
dincolo de albastrul cerului străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit,
Intru în inima ta
cu rodiile coapte de lumina soarelui -
simfonii de culori, miresme şi gânduri!

Doar luna, rotunda lună,
se iveşte printre norii răsfiraţi de vânt,
Doar luna, rotunda lună,
ne luminează visul plutitor,

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amănunte

Amănunte într-un buzunar,
Obsesii într-o servietă,
Amintiri plăcute într-un şerveţel desenat
în timpul unei lungi călătorii.
Desene animate şi haine colorate
într-un dulap umplut cu mister.
Acadea pe băţ lângă clovnul fără păr,
Culori ameţitoare pe o petală rotitoare.

poezie de Valentina Maladoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele nopţii

Umbrele nopţii încet se-mplineau
Şi deveneau, sub lună, aprinse-aurării
Şi ne miram că nopţile mai au
Scări lungi cu trepte albe şi cu vii
Reflexe, ce-n agate se-ntorceau.

Pe treptele de scări din nopţi, crestate
La mijloc de oţele şi lumină,
Se înălţau atunci, sfios şi nepătate,
De pară inimi, călcând mersul târâş,
Spre spaţii de culori necercetate.

Era spre-o vreme plină şi senină.

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incantaţii roz

Dacă mă întrebi
Despre pământ
Cât e de bătrân
Sau cât e de rotund
Primitor sau lucid
Nu pot să spun precis
De fapt se pare că-i turtit
De la rotaţii
Făcute în milioane de ani
Şi astea toate
La perfectul compus
Aş vrea de fapt
Să aibă viitor
Pentru mai apoi
Culoarea realităţii
Se schimbă ulterior
Haideţi s-o prefacem
Aievea în roz
La prezentul continuu
Până la mii de ani lumină

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (15 septembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!