duşmănie

BOGĂŢIE N-am avere şi n-am bani,/ Nu trăiesc împărăţeşte./ Am însă prea mulţi duşmani,/ Dar sunt bogat... sufleteşte!

catren de Dănuţ Ailincăi din Nu se cunoaşte
Adăugat de Dănuţ Ailincăi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (Radif)

Duşmanii mă îndeamnă să beau vin
Aşa vor ei
Amicii spun mereu să mă abţin
S-o creadă ei
Deci beau când voi avea eu chef
Căci îi respect pe toţi câte puţin
Să bea şi ei.

poezie de Gheorghe Leu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neptun

Nereide şi tritoni
Există mereu în
Preajma zeului mărilor; cu
Tridentul său,
Unica sa armă,
Nimiceşte orice duşman.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acela ce şi-n fericire
Nu-şi pierde capul şi-i cinstit,
Cel ce rămâne umilit
Când are avere şi mărire,
Şi-acel ce-şi ţine jurământul
Şi faţa de duşmanii săi -
Tu dă-mi tovarăşi pe-aceşti trei
Şi-ţi biruiesc cu ei pământul!

poezie din Antologie sanscrită, traducere de George Coşbuc
Adăugat de adeee
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru pacea lumii

pentru încetarea tuturor războaielor,
el s-a împăcat cu cei din jurul său;

pentru căutarea fericirii,
el îşi iubeşte şi prietenii şi duşmanii;

pentru alungarea suferinţei,
el sare întotdeauna în ajutorul semenilor

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei se iubeau

Ei se iubeau, dar niciunul
Nu recunoştea acel amor:
Ca doi duşmani se uitau unul la altul,
Aproape-au murit acolo, în iubirea lor.

S-au despărţit şi se mai vedeau
În vis doar, câteodată:
Au murit în urmă cu mulţi, mulţi ani,
Dar n-au ştiut asta niciodată.

poezie celebră de Heinrich Heine, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când îl rătăcim pe Dumnezeu,
din buzunarul de la piept ne cade,
în rugăciune nu a mai venit...
el pleacă-n oameni.

e unul dintre el, ea şi noi toţi,
în copilul murdar de pe stradă,
şi cel mai rău duşman al tău:
tu!

poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

De-oi muri, mormânt săpaţi-mi
Sus pe o colină –
Unde-i stepa nesfârşită,
Scumpa Ucraină.
Pe câmpiile întinse
Niprul între dealuri
Să se vadă, să se-audă
Vuietul de valuri...
Şi atunci, când o să piară
Duşmanii din ţară,
M-oi trezi şi voi ieşi eu
Din mormânt afară.
M-oi urca eu până-n ceruri,
Unde Domnul şede,
M-oi ruga... Da' pân-atuncea
În Domnul n-oi crede.
Îngropaţi-mă, sculaţi-vă,
Jugul nimiciţi-l
Şi cu-al duşmanilor sânge
Sloboda stropiţi-o.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Taras Şevcenko (25 decembrie 1845), traducere de Iurie Barjanschi
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii cred

Când duşmanii stau la pândă
Să le facă traiul greu,
Românii cred în izbândă
Şi în bunul Dumnezeu.

Dacă ei cred în izbândă,
Dumnezeu îi ocroteşte.
Îi fereşte de osândă,
Îi înalţă sufleteşte.

poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Înţeleptul, ce minune,
De duşmani înconjurat,
Creşte în înţelepciune.
Dar nebunul, ce prostie,
Cu prietenii la sfat,
Creşte doar în nebunie.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Machiavinski
Comentează! | Votează! | Copiază!