elevi

Poetul

Oratorul a cuvântat patetic
Pentru solitara lună, pentru motivul estetic,
Pentru toate culorile, pentru obstacole
Şi pentru fel şi fel de miracole.

Creatorul naiv. Oamenii hohoteau.
Numai privighetorile înţelegeau,
Numai licuricii, teii, biata păpădie
Acompaniau divina melodie.

Anii stau roată, palatele semeţe.
Disputele generale se purtau pentru coteţe.
Biata reverie se uscase
Jocul cu amărăciune dezertase.

Cândva oratorul a dat ortul popii.
L-au jelit numai greerii, plopii
Nebunii, vagabonzii, elevii repetenţi.
Principii erau absenţi.

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patinele m-au învăţat

să dansez pe gheaţă pe râul alb
fac piruete şi zbor spre soare
aproape mă topesc în ochii ei

în dansul meu scriu cu patinele
poezii de dragoste pentru tine
au o caligrafie de elev eminent

sunt o fiinţă coborâtă din alt timp
plutesc peste oraşul fragil
te port în braţe şi frigul intră-n ochi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai frumos şi mai frumos

cei mai frumoşi de sărbători
sunt elevii mei din a cincea
care urcă pe pereţi cu desene
cu brăduleţi
cu reni cu actori la pensie îm
pachetaţi în vată de zahăr (?!) cu
umbra fiicei mele pierdute
cu anii pe a
cele meleaguri de ceaţă - de
ce credeţi c-ar trebui să îi pun
scrisoare moşului care sunt

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor elevi dragi (promoţie ploieşteană la 35 de ani de la absolvirea Liceului)

Trei decenii jumătate
S-au topit... s-au dus spre zări;
Astăzi clipe minunate
Sunt duioasele visări...

Fiecare zâmbet spune
Câte-au fost, câte vor fi,
Să păstrăm doar cele bune:
Sufletele de copii!

Şi albumul drag al vieţii
Răsfoind cu drag, arar,
Să dăm slavă tinereţii,
Să mai stea puţin... măcar!

poezie de Gabriela Genţiana Groza (12 iunie 2014)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul reîntâlnirii

Ne-alunecă gândul spre şcoală,
Eram tineri elevi, nebunatici...
Amintiri veneau ca năvală,
Iar noi ne priveam enigmatici.

Aveam şi profesori simpatici,
E adevăr, nu-i vreo greşeală.
Ne-alunecă gândul spre şcoală,
Eram tineri elevi, nebunatici.

Zgomotoşi, intrat-am în sală,
Nu ne credeam singuratici,
Eram reuniţi în clasa liceală
Şi visam cu ochi extatici...

Ne-alunecă gândul spre şcoală.

rondel de Ioan Friciu (8 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina Timpului (sonet)

TAINA TIMPULUI
(sonet temporal)

M-am străduit să ţin ritm accelerat
Cu timpul fugar, către neuitare,
Din vremea când lustruiam bănci şcolare
Cu antebraţe de elev premiat.

Zadarnică îmi este încercare,
Chiar dacă sunt campion la alergat
Şi multe competiţii am câştigat
În lupta cu viaţa prin destin ciudat.

El n-are somn, nici vreme de mâncare,
Cât străbate Pământul în lung şi-n lat,
Pentru recolte-n toamne roditoare.

În taină, spre infinit a fost setat,
De zeitate a tot creatoare,
Să fie ca un rebel însingurat.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu (13 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesor pe ultima treaptă

Neavând
încotro

şi

Hărţuit
de
toate
băncile
posibile

Profesorul

se
înalţă
la
ceruri

Cu
ajutorul

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu se spargă gheaţa

Să nu se spargă gheaţa înnegrindu-se
lasă-i unii pe alţii, alţii pe alţii
adormindu-se.
Leneşi, somnoroşi, înalţii,
Mai bine dă ninsoare mărită.
Geometrie, noi suntem elevi.
Să cadă memoria noastră chincită
prin evuri, prin evi.
Coboară-n jos Luceafăr blând
dincolo de materie
unde dorm aiurând
şi nu se mai sperie
strămoşii strămoşilor noştri muriţi,
rămaşi în urmă, în urnă
îngeri iubiţi
fâlfâiţi deasupra în turmă.

Cine moare în zbor, să cadă deasupra-mi,
în spinarea mea îi dau voie...
Valuri putrede şi cascadă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Păsărelele-au plecat,
Singuri şi trişti ne-au lăsat,
Pomii se scutură-ncetişor,
Plâng de-al păsărilor dor...

Iată! Şi toamna-i frumoasă,
Chiar de nu ieşim din casă,
Ne-aduce roade bogate,
Gustoase şi parfumate.

Pe covorul multicolor
Trec elevi în goana lor,
Ploi de frunze-i prind în dans...
Toamnă- vis, parfum, balans...

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal

ntunericul
te copleşeşte,
pierzi încrederea
devii alcătuire a fricii,
zâmbetul dispare,
ca să respiri deschizi geamul,
frânturi de amintiri vin
ochii se deschid lăuntric,
prizonier tăcerii petreci ziua în fugă,
inconştientă alergare, cursă nebună,
treci de obstacole, te impidici în idei
ca un elev corijent
intri în toamna repetării.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!