Poezii despre flori și privighetori, pagina 4
Iubire și durere
Răsună un bucium în ecou
Un munte semeț se înclină
Un pui de vultur iese din ou
În deal izvorăște o apă lină
Răsună un strigăt din cer
O toacă bate-a rugăciune
O melodie cântă un greier
Picuri dansează pe uscăciune
Câmp maci aprinse scântei
Inimi de zei răsar pe pământ
Privighetoarea cântă în tei
Iubirea-i trimisă prin vânt
Iau în palme un mac cu drag
Și inima mea bate cu putere
Floare firavă inima unui mag
Vorbește de iubire și durere
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte
Am tot mutat doi pui de liliac
De colo-colo să-i salvez de moarte,
Dar când își bagă coada câte-un
,, drac"
Îți demonstrează el că nu se poate!
Mai sunt la stradă câțiva lilieci
Pe care îi scoteam din buruiană
De azi le cânt prohodul cel de veci
Puteți să vă-ncălziți cu ei la iarnă!...
Deci, dragii mei, puteți să îi tăiați
Că-i mult prea greu să ocrotești o floare,
Dar teiul dintre ei, vă rog, să mi-l lăsați
Că-n el trezește zorii o privighetoare!
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădina cu privighetori (I)
Sparg în țăndări mărunte o stâncă
Lângă marea cu valul amar,
Iar asinul cu trudă adâncă
Duce piatra aceasta-n samar.
O lăsăm lângă calea ferată
Și-napoi iar - la munca-ne grea
Ostenite picioare ne poartă
Și asinul se-ndeamnă-a striga.
Da, se bucură biata jivină
Că ușoară-i e calea-ndărăt.
Și ne-așteaptă în drum o grădină
Cu răcoare și umbră-n frunzet.
Peste garduri înalte apleacă
Trandafirii belșuguri de flori,
Și izvoare murmur-și îneacă
În cântare de privighetori.
[...] Citește tot
poezie clasică de Aleksandr Blok, traducere de Aureliu Busuioc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
mai du-mă prin păduri, dorule,
să sorb aerul plin de răcoare
și albastrul tău, cerule,
și florile cu mirosul lor tare.
să prind în mână fulgerul frânt,
s-aud cum privighetoarea mai plânge,
s-ascult foșnetul frunzei în vânt
cum îmi trece haotic prin sânge.
să văd pădurea cu razele reci,
căprioara venind spre izvor,
să mă pierd singur printre poteci
cu inima plină de dor.
mai du-mă prin păduri, visule,
aud codrul cum vrea să mă cheme,
primăvară, tu mi-ai deschisu-le
cărări acestor poeme.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 mai 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea mult copil, în mine, a rămas
Cum trece vremea, peste mine, Doamne,
Când eu încerc să mă strecor tiptil!
Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,
Și-n loc de om... devin tot mai copil.
Și azi întreb, de unde vine ploaia?
Cum crește firul ierbii din pamânt?
De ce mă speriau cu ghionoaia,
Cum de erau și astăzi nu mai sunt?
De ce ți-e teamă prin pădurea deasă
Când soarele se duce-n asfințit?
De ce furnica și-a făcut o casă,
Iar greieru-i tot timpul rătăcit?
De ce mai șade peștele în apă
Când porumbelul urcă pân'-la nori?
Tăria pietrei, doar în geruri crapă?
De unde-și iau parfum atâtea flori?
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara parcă este grăbită
a înflorit și gutuiul
soarele pripește ca într-o zi de august
eu demisionez din visare
chiar și salcâmii sunt de acord
dar e întâi mai
cine să-mi primească demisia
îngerii or fi bugetari
sărbătoresc ei ceva
cad pene din cer
miroase a liliac
privighetorile acompaniază
un cuc strigă în neștire
eu îmi întind nedumerirea
între cer și pământ
suspin egal din lacrimă în lacrimă
apoi zâmbesc acelui ceva ce încă mă doare
poate e inima
poate e timpul
iluziile de care mă despart
nu
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voalul sufletului
Stau la fereastra
cu geamul de cristal
și sufletul mi-e ca piatra
cea sclipitoare,
ce fuge prin tunelul
lung și întunecat,
ce duce al meu voal,
fluturând ale mele neguri,
căutând lumina soarelui.
Sufletul meu zboară apoi,
ca un cocor spre primăvară
și simte lumina caldă,
cu copaci înfloriți
într-o lume ce doare,
iar durerea e piatra pe umerii mei
și duce ecoul ascuns de vijelie
și cântă la soare ca o privighetoare
ce aduce un zâmbet iubitor,
iar eu trăiesc din nou.
poezie de Eugenia Calancea (16 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura
Albastru și senin e ceru'
Verde și crudă e iarba
Insă decorul meu e negru
Căci asta ai lăsat în urma ta
Privighetoarea prea duios cânta
La umbra falnicilor tei
Dar eu aud doar vocea ta
Ce-mi amintește gustul dragostei
Murmur de izvor se-aude împrejur
Dar eu plutesc cu gândul în neant
Și vântul ce adie peste tot în jur
Nu-mi poate trezi corpul hibernant
Nici florile nu au miros
Iar totul pare fără rost...
Decorul meu e mult prea răcoros
Și mor... de dor... de tot ce a fost.
poezie de Stefan Tabacu
Adăugat de Stefan Tabacu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara parcă este grăbită
a înflorit până și gutuiul
soarele pripește ca într-o zi de august
iar eu demisionez din visare
chiar și salcâmii sunt de acord
dar e întâi mai
cine să-mi primească demisia
îngerii or fi și ei bugetari
oricum sărbătoresc ceva
prea cad pene din cer și miroase a liliac
pe când privighetorile acompaniază
iar un cuc strigă în neștire
eu îmi întind nedumerirea între cer și pământ
suspin egal din lacrimă în lacrimă
apoi zâmbesc acelui ceva ce încă mă doare
poate e inima poate e timpul
poate iluziile de care mă despart
nu pot fi în nici un caz ele
nici florile de tei nu sunt
mă gâdilă viața și râd fără scăpare
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvențe de toamnă
vântul pleznește frunze - descreierat
apleacă arborii până la pământ
ploaia peste case s-a împrăștiat
florile freneziei de vară s-au frânt.
privighetorile au încetat să cânte
poienele sunt triste fără fluturi
iar s-au întors zăpezile pe munte
moartea cere de la viață tributuri.
înțeleg că natura vrea să se odihnească
după ce vara întreagă din greu a trudit
lumea de pretutindeni să o hrănească
totuși soarele zâmbește de la răsărit.
toamna-i pentru natură vacanță cerească
toți arborii gliei au un nimb aurit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre flori și privighetori, adresa este: