furnici

Gogyohka

paianjenul aştepta furnica zburătoare
să se zbată în razele pânzei
ştia că nu trebuie să se arunce
asupra vietăţii care se luptă pentru viaţă
o vede cum se transformă într-un cocon alb

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnicuţa

Dimineaţa în grădină
Pe-o cărare şerpuită,
Fuge iute spre fântână,
O furnică prea grăbită.

- Furnicuţă, unde alergi?
Stai puţin, ce, nu mă vezi?
- Te văd, dragă frăţioare,
Cum să nu, deja eşti mare.

La fântână mă grăbesc,
Să mă spăl, să fiu curată.
Şi apoi am să muncesc,
În grădină ziua toată.

Ce furnică muncitoare,
Toată ziua-i ocupată.
Nu-i fiinţă aşa sub soare,
N-am văzut vreodată.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Alexandru Raneta (10 mai 2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mureş

a fost bine la ţară zilele astea
dar mai ales (nu) mi-au plăcut
crimele pasionale împotriva furnicilor, buburuzelor, licuricelor
tăiate cu coasa! odată cu iarba
crescută-n obraz - până la râu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul drumului...

Nisipul drumului
Lucea sălbatic;
O amară căldură
Îmi furnica mădularele.

Întocmeam către unii
Răspunsuri curtenitoare.
Trecuseră luni
De când vroiam să mor.

Văzduhurile lumii
Păreau a se-ngusta;
Orizontul cu munţi
Mă strângea ca o cască.

Două luni de când
Noapte şi zi
Îmi scorneam noime
De amânat moartea.

poezie clasică de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt o furnică, mama a murit în 2015, pe aripi am crucea ei. dacă încep viaţa sexuală şi nu rămân gravidă, poveştile există:
a. în megalopolisul nostru îngropat
b. pe seama excavatoarelor ştiinţei

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

O furnică

O furnică lucrătoare
Cât mai duce în spinare!
Când o vezi cât e de mică,
Pe spinare te furnică.

Fă, de vrei, o încercare,
Că, doar eşti atât de mare
Şi de-n spate nu te strică,
Tot de-atâtea ori ridică!

Mai călca-vei sub picioare
Vreo furnică, orişicare?
Hai, încearcă, fără frică!
N-o respecţi, ia şi ridică!

poezie pentru copii de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnicuţa

Ieri, furnica cea dragută
Căuta lâng-o cescuţă
O guriţă de cafea,
Uite-aşa, doar pentru ea!

De la muşuroi plecată,
Ar fi vrut şi ea sărmana
Să fie de drept luată
O... coniţă înfumurată.

A uitat că a plecat
De acasă, ca o roabă,
După-o boabă de mâncat
S-o dea la copii, de grabă.

Dar, dorinţa-i trecatoare,
Disparu, ca prin minune,
Când o soră muncitoare
I-a aminti de misiune!

poezie pentru copii de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exod

În fiecare zi furnicile trec prin odaia mea
şi mă leapădă de ură
îmi număr asfinţituri în palmă
şi mirată, măsor înălţimea arborelui
ce creşte-n perete
şi furnicile zboară prin creierul meu
redându-mi libertatea
veioza e ceva imaginar şi în fiecare zi,
mă războiesc cu ideile
o furnică e o idee
o furnică este o veioză
o furnică e masa
o furnică poate fi acest vers
o furnică e un Christ răstignit
toate iubirile sunt asediate de furnici
apoi distruse şi reînviate
în fiecare zi furnicile trec prin odaia mea
şi renasc din acest exod
mai trăiesc ca o furnică în ţărână
doar cu gândul..

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesa De Iasomie

Florile de păpădii
Îşi făcură pălării
Din mătăsuri albe, şic,
Şi din fir de borangic.

Una-i dulce ca o rază
Şi adesea se visează
Zână, preafrumoasă fată,
Răsărită-n val de apă.

Dar cum galbenă-i chilia,
Se trezeşte păpădia
Cu un fluture albastru
Şi tăcut ca un sihastru.

Şi acesta o mângâie
Cu mânuţe şi călcâie.
Păpădia iar tresare
Când se vede miez de soare.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Cartea pentru Copii – Poveşti din Călimară, Revista Constelaţii Diamantine nr. 8 (120) August 2020 (27 noiembrie 2002)
Adăugat de Vlad Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orfanul

Imens şi greu îmi pare cerul
Ce zilnic îl privesc...
De-aş vrea să rup un petec
Din el să mă-nvelesc.

Îmi e aşa de foame!
M-aş face un greier mic
Şi-aş merge la furnică
Să-mi dea din boabe un pic.

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!