Poezii despre greutate și prezent, pagina 4
Veniți, români (poezie manifest)
Țara noastră nu mai scoate
aur de multe carate.
Din frumoasa noastră vatră,
astăzi scoatem numai piatră.
De prin munții cu pășune,
nu mai scoatem nici cărbune.
Din Câmpia Soarelui
și cea a Banatului,
nu mai scoatem la hectare
mii de tone în hambare.
Din munți a pierit pădurea.
A făcut prăpăd securea.
Acum ne chinuie gândul
că vom pierde și pământul.
Până când, domni guvernanți,
țara asta o prădați?
Veniți români! Ne cheamă țara,
să-i readucem primăvara.
Veniți în țara legendară
unde străbunii ne lăsară
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
LITERATURE MASS INDEX
pe-afară mirosul de ficțiune
a acaparat întreg orașul
de azi înainte
avem același țesut muscular
aceeași greutate
somnul îmi plutește
pe retină
ca o capsulă cu grăsime
într-un pahar
cu alcool
tot ce poate porni iarăși
rotirea pămîntului
e un avion care face manevre
atunci cînd mă gîndesc la tine
în aer
avem două scaune libere
unul mai mic
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nostalgie din vis
Simt un surâs pe fața mea,
când mă gândesc să te privesc,
pălăria mea pe cap coboară
în amfiteatrul luminilor,
acum fără un scop educațional,
ci pentru a mă reîntoarce-n timp.
Am în privire un minut de feerie
și un gram de atracție sentimentală,
încă de când eram în inima celulei de atom,
când eram în lumea zero și parcă te aud din nou,
știind că acum ești departe de mine.
Totul-i un vis ce aleargă în trecut,
dar prezentul e plin de iubire cu un plus de plutire,
cu freamăt în noaptea albă după risipa de apus,
iar dimineața pașii noștri redescoperă răsăritul.
poezie de Eugenia Calancea (2 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
România
Am un stil inconfundabil in a scrie poezie
Se perindă-n față oameni si o tonă de hârtie
In final țes o poveste despre ieri si despre azi
Despre norii prinși de cerul in albastru de topaz.
Pasul meu coboară munții si străbate lunca verde
Pasul meu trece pârâul, călcând pietre după pietre
Pasul meu nu-i șovăielnic nici când frigul mă cuprinde
Mă-ncălzesc cu vers fierbinte din o mie de cuvinte.
Port cu mine scris in sânge, gânduri care imi sunt dragi
România e Ardealul cu pădurile de fagi
România e Danubiu, delta si Moldova toată
România este marea, România mi-este vatră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
1+1 =... noi?
La mine-n gând o noapte ai uitat,
Când ruginiul toamnei destrămate
A răvășit destinu-mi deghizat
În primăveri și ierni imaculate...
Bat clopote de lut. Ce-a mai rămas?
Cine-o fi vrut să bat-a despărțire?
Eu chiar n-am vrut s-ascult pământul ars
Cerșind ce am crezut c-a fost iubire...
Haotic jurământ ai încrustat
Pe adormite frunze de petunii...
Simțeai cum ard și brusc m-ai înghețat
Într-un cristal râvnit de toți nebunii.
Cât de sărac e timpul ce-l mai am!
Bogată-i depărtarea că te are
Prezentul pare-a fi ultimul gram
Din mierea care-ai fost. Acum, ești sare.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Dincolo de Paradis
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Cine a mințit o dată...nu minte întotdeauna
Am fost un mincinos...
Când eram tânăr ți-am spus prima oară te iubesc
pe atunci nu știam ce însemnă să Iubești
cu adevărat...
Îți spuneam întotdeauna și insistam să fiu crezut
că nu vei mai a găsi pe nimeni care să te poată iubi
mai mult decât mine...
Astăzi... continui să mint în ceea ce privește greutatea sau înălțimea mea
ca și cum tu nu ai vedea cum zi de zi devin tot mai mărunțel...
Dar...
când privesc în ochii tăi mari și castaniii...
Îți spun adevărul
Te Iubesc... și realizez
că Adevărul este: Nu există Iubire...
mai Mare decât iubirea
pe care tu ai avut-o pentru mine...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș
Când ai făcut maimuța, Doamne,
Ma iartă, dar Ți-o spun cinstit
Cum Tu mă știi de-atâtea toamne:
Cu ea ai fost tare zgârcit,
Căci, de la data respectivă
Până-n prezent, e constatat
Că dumneaei, chiar dimpotrivă,
Un pas n-a mai evoluat,
Nu mă refer la maniere,
Cătând și azi ce a ascuns,
Cu deștu-n nas și prin unghere
Unde lumina n-a pătruns,
Și nici de faptul că, banana,
De câte ori ea și-a furat,
Nu s-a gândit că-i va fi blana
În saramură vreodat',
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecouri în zigzag
e providențial,
îmi spuneam pe atunci
când viitorul avea un accent mai
puțin grav
decât prezentul,
numele tău rostit,
nu făcea Luna ovală
să cadă din oglindă,
dar trimitea de la nord spre sud
ecouri în zigzag
deșteptând primăvara
ascunsă sub pământ
o lupta începută
o continuă mereu altcineva
se spune,
la fel e și cu iubirea,
stă cineva la pândă
disimulat în umbra trupului tău
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apare iar
Apare iar in viata mea,
E mai frumoasa ca oricand,
Si daca stiu ca n-am s-o iert,
De ce o am mereu in gand?
E mai inalta, recunosc,
Si paru-l are-un pic mai mare,
Dar inca simt ca n-o cunosc,
Sa fie ea aceeasi oare?
Zambetul ei sa fie fals?
Iubirea sa fi fost o gluma,
Ori ma iubeste in secret,
Si mama ei asa o-ndruma...
Sunt eu mai mic, si asta este?
Motivul tristei despartiri,
Iubirea sta pe centimetri,
Sau se cladeste prin trairi?
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nou început
Am vrut să-mi scriu iubirea
Și am privit din nou la mine.
Mi-am șlefuit privirea
Și-am zis să pun în rime,
Nu eram la fel cum mă știam,
Eram schimbat de timp, de ani,
Am păstrat o lacrimă de porțelan,
Eram fericit și fără bani.
Mi-am propus să spun un STOP,
Să opresc schimbarea mea,
Să stau, să mă opresc pe loc,
Să încetez a mă uita.
Vreau un început de viață,
Un fundal de colinde ce m-alină,
Să-mi topesc sufletul de gheață,
Și s-aștept dragostea să vină.
Mi-am zis să mă opresc din toate,
Să uit de Instagram,
Să am timp de bunătate,
Căci acum am doar un gram.
[...] Citește tot
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (20 decembrie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre greutate și prezent, adresa este: