Poezii despre haiducie, pagina 4
Fascinații învăluitoare
pe cărări de codri mai sunt urme de haiduci
umbrele arborilor iscă jocuri bizare
tu glie magnifică mereu mă seduci
cu splendori răspândite din zare în zare
goliciunea metafizică vreau să mi-o acopăr
cu lumini diafane în nuanțe diverse
între nori de ploaie curcubeie descopăr
culori optimiste în suflet să se verse
sunt minuni în lume ca niște zâne bune
patru anotimpuri tot atâtea magii
beatitudini lungi și extazuri nebune
broderii de conștiință care nu au nevralgii
fascinații învăluitoare culeg de la stele
luminile tandre par sublime dantele
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara s-a agățat
în brazii bătrâni dincolo de deal
și umbra molizilor i-a dat un fior rece
s-a dat încet jos cu grația unui ano
timp de câteva zile a stat pitită
între două dealuri la taifas cu pârâul
ce șoptea basme cu zmei de pânză
povestiri despre haiduci îndrăgostiți
și rădăcini coborâte din ceruri
care mușcau pământul cu furie
a urcat pe-o frunză îngheață fără veste
cugetând că ar trebui să se arate
pe la ferestre să se mire lumea
plictisită de atâta așteptare se trage
în spatele perdelelor verzi și fără cloro
filă de carte veche pliată la colțuri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revolta înmugurită
Crengi impușcate de ninsori
Pământ întemnițat in lagăre nămeți
Ape prinse in ocne de gheață
Evadează din nou la viață
Păsări pribege fugind de dictatura gerului
Anunță cu banderole de aripi pe cer
Eliberarea din tirania albă
Pentru cei ce iubesc libertatea
Afișe alb verzi impânzesc câmpuri
Anunță revoluția copiilor de frunze căzute
In lupte melancolice cu burnițe cenușii
Răsună reînvierea in zăvoaie cu haiduci
Ascunși de potera viforului
Doinind libertatea de a zbura
Mii de săbii verzi sparg zidurile albe
In revolta inmugurită a primăveri
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La biserica de piatră
la biserica de piatră am fost să mă reculeg
Dumnezeu e pretutindeni și naturile sunt sfinte
creația Lui divină acum pot s-o înțeleg
s-o descriu în limba scumpă cu alesele cuvinte.
săpată în stânca de haiduci străbuni
biserica și azi se-nvârte după soare
la adăpostul ei se pozează tribuni
gânduri de uimire se pierd în răcoare.
la corbii de piatră se adună turiști
înălțați pe stâncă veghează în pace
am privit cu admirare solii pacifiști
ce construiește timpul nimic nu desface.
la altar de piatră s-au rugat sofiști
s-au închinat îngeri, bine să provoace.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De mi-ar cânta, în zori de zi, cocoșul...
De-atâtea nopți privesc spre lună, stele,
Vecini, drumari, șoferi, m-au terminat,
M-aș bate cu tot felul de lichele,
De nu aș fi atât de surmenat.
Trec nori, acum, veniți de la apus,
Arar zâmbește luna, mititica,
M-aș repezi spre tine, cum ți-am spus,
De n-ar fi-n colivie păsărica.
Sunt singur și pustiu precum haiducul
Și aș veni să mi te iau în dar,
Să ascultăm, sub teii magici, cucul,
De n-ar cânta din ce în ce mai rar.
Acum sunt obosit, ca vai de mine,
Mai ațipesc pe canapea, ca moșul;
M-aș repezi ne-ntârziat spre tine,
De m-ar trezi, cu cântul lui, cocoșul.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-s
Nu-s nici hoț... nebun nu sunt,
Dar iubesc, iubesc ochi verzi,
Nu-s batrân... am păr cărunt,
Vreau în tine să mă pierzi.
Nu-s tâlhar... haiduc nu sunt,
Port iubirea-n cingătoare,
Cu păr negru... fir mărunt,
Chipul trandafir în floare.
Nu-s director... nici golan,
Dar te vreau a mea stăpână,
De-aș rămâne făr-un ban,
Tot voi cere... a ta mână.
Nu-s actor... nici negustor,
Dar doresc cu-nverșunare,
Să te culc lângă izvor
Și să te înalț spre soare.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La rând?
Clipa peste clipă cade
Cum frunza-n toamnă șade,
În bacnote numărate!
Scurse-n nisipuri fade...
Intrebându-te omule
Unde se duc sufletele?
De pe talgere, așteptând...
Să vie și al meu vers la rând.
O fi alb sau o fi negru?
Nu-mi pasă-n ăst funebru!
Iad lumii, părut integru,
Fugind precum acaru...
Pe șinele reci-n năvală
Fără clipa cea domoală
Cu tine la mine-n poală!
Făra eclipsă-n lună goală...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vie
Ciorchinii negri vor ajunge-n doage
Supraexpuși la raze ultraviolete
Se lasă sărutați de-apetisante fete...
La Dionyssos toamna să se roage?
Amurgul nu-i Pinot noir, e doar rozé
Mere stând să cadă îmbie la păcat,
Erotic anotimp, ce-i pus pe dezbrăcat,
Șoptind: "de dragoste nu e, nimic nu e"
Policrom și tainic e codrul de stejari
Doi câte doi se rătăcesc pe-ale lui cărări,
Pe-acolo unde de demult haiduci călări
Fugeau în trap cu prada înspre Nicăieri
Se aude cum în crucea nopții fierbe mustul
E frământare, reverie, contemplare
Iubito, refuză amintirea, refugiul în uitare,
Amprenta mâine mele îți memorează bustul...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alean
Unde sunteți, vecinii mei?
Acele babe susurând povești
Cu zâne, cu balauri și cu zmei,
Cu Feți-Frumoși și întâmplări crăiești.
Unde sunteți, moșnegii mei sfătoși?
Cu vorba voastră, pururea domoală,
Ce-mi povesteați despre haiduci pletoși
Pân ostenit vă adormeam în poală.
Unde sunt, azi, poveștile acele
Care cu limpezi slove s-au săpat
Pe-albastrul amintirii mele
Și-ntreaga viață m-au urmat?
Sub cruci de lemn, încet, s-a risipit
O lume-n basme-nveșmântată
O lume-adânc învăluită-n mit
Cum nu va mai fi niciodată.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii. Referitor la haiducie, IURIE OSOIANU [utilizator înregistrat] a spus:vineri, 18 mai 2012 antialean de Iurie Osoianu ...frumos, al naibii de frumos printre copii ne-ai mai întors prin anii [...] | Citește tot comentariul
Haiducii
Zburau dinspre dealuri, cu pletele-n vânt,
spre satul din vale, spre locul lor sfânt,
din care-au plecat, toți cei șapte flăcăi,
spre codri, prin munți și sălbatice văi.
Puternici și tineri, se-aud chiuind,
priviți de fecioare la ei jinduind,
se pierd într-un tropot și-n norul de praf
rămas ca pe-o cruce un vechi epitaf.
Doar câinii îi latră din greu, ca la lupi,
în rest e tăcere ce-i greu să o rupi,
căci oamenii-așteaptă la locul știut
un dar prețios, obicei cunoscut,
O parte din munca ce li s-a furat,
întoarsă, prin luptă-napoi, pentru sat,
de tineri ce zboară, cu pletele-n vânt,
spre satul din vale, spre locul lor sfânt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre haiducie, adresa este: