Poezii despre iarnă și zăpadă, pagina 4
Secetă de culori
Cu moartea nu m-amenințați
Cât prin ferestre văd zăpadă,
Căci viața dacă mi-o luați
Mai am în casă o grămadă.
Cu iarna de mă speriați
Mi-e frică, jur, și tremurând
Văz doar nămeți îndoliați
Crescând sub fulgii albi căzând.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor
mi-am tăiat în felii zilele
le-am pus în jăratecul inimii
dar mi-am păstrat în mine anii
o pasăre nu poate zbura cu aripile tăiate-n minute
iarna nu mai vin fulgi de zăpadă
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iarnă
Când totul e alb și cenușă,
Iar soarele-n doliu plutește,
Doar iarna eterna mătușă
Din colțul de gheață privește.
Pe creste, sclipiri de zăpadă,
Prin ace de brad suflă vântul,
Rebeli, câțiva fulgi vor să cadă
În gerul ce-mbracă pământul.
Sălbatica fiară se-ascunde
La umbră de timp și uitare,
Își cerne ecoul în unde,
Din văi și poteci solitare.
E liniște iar și e bine,
În suflet, lumini mă inundă,
Nu știu de ce, care sau cine
Pașii prin stele i-afundă...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plumb de iarnă
Iarna, de-o vreme, mă duce regretul
Prin crânguri, pe margini de linii ferate -
Trec singur spre seară pe ape-nghețate,
Când fâlfâie, pe lume, violetul.
Paloarea, mutismul minează-al meu piept
Pe satele ninse crai-nou când apare;
Trec singur pe poduri de fier solitare,
Și-aștept în zăpadă... dar ce mai aștept?
Hau!... Hau!... depărtat sub stele-nghețate...
În noaptea grozavă la cine voi bate?...
O, vis... o, libertate...
Hau!... Hau!... depărtat sub stele-nghețate...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de iarnă
tatălui meu
Luminile s-au stins în tot orașul
Și lângă casă un câine latră trist,
Un vagabond s-a rătăcit pe stradă
Și Luna-l mângâie pe părul nins!
E ger de crapă pomii în grădină,
Trosnesc în sobă lemnele pe foc,
Văd fumul gros ieșind din coșul casei
Și simt miros de vâsc și busuioc.
Din fluierul de lemn se-aud cântând
Zăpezile ce-au colindat prin sat,
Iar prin ferestra veche de la tindă
Ți-aduce iarna chipu-ngândurat:
Te văd cum strângi zăpada-n fața casei,
Ești nins, mereu, în amintirea mea
Și ies desculță prin zăpada rece,
[...] Citește tot
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hodoroțevi
Mă mai uit la coasă
din an în paști
lăsată de tata între crengile gâtului
și zic
lasă mă
tată
e bine!
că vine iarna
și se cosește tot
totul de la sine
de la zăpada ținută-n poiată!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe de iarnă
E frig, e ceață,
pășesc timid
prin zăpada fierbinte,
o lume murdară și tristă
mă așteaptă,
privind înainte...
De ce să mai merg,
și, unde?
frigul cu colți ascuțiți,
prin trupul livid
îmi pătrunde...
Rămân,
pașii-mi sunt tot mai grei,
zăpada devine culcuș,
ca în vis,
sătul de lumea amară,
îmi clădesc, aici, paradis...
poezie de Ion Țoanță din "Templul Devenirii Noastre",
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Stepa mea! În depărtarea de zăpadă
Vântul își doinește viața lui nomadă.
A-noptat adânc. Câmpia pare moartă
Numai dragii mei salcâmi oftează-n poartă.
I-auzi lupii! Satul în mormane tace.
Bolta neagră-și sparge găuri prin găoace.
I-auzi lupii! Urcă-n ceruri luna plină,
Umbre gârbove se-alungă după mine...
poezie clasică de George Meniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
In ochi
Pași de abur picură din tavan
e liniște cu trenă de aripi
las cerul să fluture - tremur nevralgic
tors de pisică
fum și ierni cedate prin testament
zăpada e prinsă de raze de soare
și îmi crește odată cu părul
îmi intră în ochi
clipesc des și mă ustură
nu dispare
îmi prind părul cu agrafe de gheață
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o stâncă
O zi de iarnă
Într-o lună adâncă și întunecată de decembrie;
Singur,
Privind jos de la fereastra mea străzile
Pe care a căzut un covor proaspăt de zăpadă.
Sunt o stâncă,
Sunt o insulă
cântec interpretat de Simon & Garfunkel, versuri de Paul Simon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iarnă și zăpadă, adresa este: