lumină şi salvare

Algoritmul luminii

trăiesc beatitudini, secunde stau la rând
să-mbogăţească lumea cu o magică vrajă
să intre-n algoritmul luminilor din gănd
ştiu că în viaţa mea îngerii stau de strajă.

n-am ştit că există iubire-aşa de mare
Cristos îmi iese-n cale când mă rătăcesc
şi amândoi trăim o sfântă înălţare
în universul tandru al Tatălui ceresc.

ştiu că viaţa-i o luptă dar nu mă dau bătută
iubirea Lui m-ajută să-nving boala gravă
fac terapii cu sfinţii- credinţă susţinută
de rugăciuni intense care se urcă-n slavă.

iubirea e salvarea mea şi este absolută
pe o scară de raze urcă-n cerească enclavă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde-ai fi

Oriunde-ai fi, oricât ai fi de mare,
În Tatăl Dumnezeu ai o salvare...
În sufletu-ţi de crezi cât o fărâmă,
Cu braţul tău, mergi, muntele-l sfărâmă!

Oriunde-ai fi, oricât de mare-i truda,
Vei reuşi, cât numele de Iuda
Nu-l vei purta în gând ca pe-o povară...
Pune-ţi nădejdea-n Tânăra Fecioară!

Aprinde iar lumina spre dreptate
Să ai lumină dincolo de moarte!
Maică Marie, Pruncului Iisus
Îngenunchem, căci viaţa-i un apus.

Noi, cei care greşim şi în păcate
Ne ducem viaţa dincolo de moarte,
Noi, cei ce-n mântuire, cu credinţă
Ne vom pleca genunchiu-n pocăinţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emigranţii

Colo sus, pe-un cap de munte,
Stă o stea c-un cer pe frunte.
Zarea pare luminată,
Steaua palidă se-arată!

Jos, la poalele de munţi,
Fierbe totul, se ard minţi!
Vâjâie în cerc sărmane,
Plâng copii, suspină mame!

Văi, prăpăstii mişcă-n cale
Şiruri de rebeli la vame,
Îndesesc cortegii noi,
De-s îngheţuri, de sunt ploi!

Noaptea binele-şi încearcă,
Slobozind ecou de şoaptă:
- Doamne, Dumnezeul bun,
Luminează al nostru drum!

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai rămas

ai rămas în scrierea mea târzie.
în cuvântul ce respiră tăcere.
scris cu litere ce ard sau se fac apă.
eşti mult prea departe
pentru paranteza fiecărei duminici.

drumurile noastre dispar singure.
cioburile din linişte nu ne salvează.
fereastra adună clipele ce fug fără noi.
doar clipa rebelă sfâşie prezentul ce încape într-o sacoşă.
pe verticală urcă lumina,
pământul nu se naşte din nou.

ţi-ai luat ziua bună cu tine.
mi-ai lăsat senzaţia că orizontul e fără linie,
agonia aşteptărilor nu există,
toţi sfinţii sunt la locul lor
şi mâine vom închega o altă respiraţie
în timpul fără zăpadă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a făcut să fim o rouă

Nici n-a fost şi nu va fi
Nimenea ca şi Isus
Să trăiască cum trăi
Domnul sfânt venit de sus

El a fost pururi curat
Fără pată fără vină
Omului cum nu s-a dat
Să trăisacă în lumină

Doar Isus a împletit
Adevărul cu lumina
Căci a fost desăvâşit
Şi iubire-ntodeauna

Numai El este viaţa
Creatorul în mărire
Ce ne spală-n rouă faţa
Şi ne-mbracă în iubire

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (31 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre salvarea unui prieten pe coasta de la Norfolk

Marea-aceea rece,-învolburată, de la Cromer se străduia să-l atragă
Într-un mormânt lichid, clătinător, el se zbătea greoi
Năzuind s-ajungă la ţărm, dar un val înalt cu creasta neagră
I-a tăiat calea, împingându-l înapoi.
Şi-a văzut copilul alergând pe plajă şi revăzut viaţa-întreagă,
Apoi, o ultimă imagine, stânca de pe care sărise-n valuri,
Simbol a tot ce-înseamnă-adio. În vreme ce ţipa, cerând ajutor,
Un clipocit zglobiu la suprafaţa mării îi înăbuşea
Chemarea, iar el s-a afundat în propriul gâlgâit sonor,
Asemeni unui aviator murind. Apoi ea,
Dormind adânc lângă băieţelul care clădea clepsidre din nisip,
A fost trezită de Salvatorul Destinelor,
Cel care ştia că ora-aceea-i nepotrivită pentru somn:
Deschizând ochii, a văzut deodat'
Marea şi pe tatăl copilului ei afundându-se. S-a aruncat
În gura-acelui mormânt cu cap de hidră
Chiar în clipa-n care, deasupra-i, marea se închidea
Pentru-a-l transfera-într-o altă viaţă.
Dar ea, ca un Orfeu al altor timpuri, a pătruns în vârtej şi-a
Scos la lumină, trăgându-l de păr,

[...] Citeşte tot

poezie de George Barker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci te iubesc, iubito, ca o chemare în mormânt

Te caut prin lume şi-n beznă m-afund,
Iar norii mă-ndemnă adesea să-ţi cânt,
Căci te iubesc, cu sete-n ochi şi în gând,
Ca o chemare, în mormânt.

Te caut cu ochi nevăzuţi în lumină,
Şi îi ascund de iubire mereu.
Si-atunci, cand la mine lumina va fi să mai vină,
Nu voi mai fi crestin, voi fi ateu.

Te caut, femeie, cu paşi neumblaţi
Si-n ceafă iti simt mângâierea,
Iar noi, de moarte am fi putut să fim salvaţi
Dacă in locul durerii, mi-ai fi lăsat iubirea.

Te caut in vise, si-n ele bărbat nu mai sunt,
Sunt lup, sunt demon şi-ţi sfâşii plăcerea,
Căci te iubesc, iubito, ca o chemare-n mormânt,
Dar ziua imi piere puterea.

[...] Citeşte tot

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu să pun punctul unde trebuie

Lumea trece prin mine flămândă,
îi ofer tot ce am,
dar nu mai mult decât sunt,
ştiu să pun punctul unde trebuie
când nimicul se înfiripă-n luptă
cu scop de tergiversare
în calea evoluţiei mai rapide.

Pornirea este hotărâtă şi dreaptă,
dar sunt şi gânduri ascunse
puse să împiedice desfăşurarea,
de aceea lumea trebuie salvată
de fiecare, în fiecare clipă dată.

Uneori e prea târzie descoperirea,
jocul unora cu viaţa tuturora,
dar pericolul e pe muchie de cuţit
şi moartea se teme de aşteptări.

Cine spune că e o prostie,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amasongul

un lamantin
o lamantină
pe el chemându-l nu ştiu cum
pe ea chemând-o (el) prea stins: aaadina
din amasong
de peste drum

au participat cu entuziasm la programul
de salvare năucitoare a unor vieţuitoare
(au fost marcaţi cu locatoare...)
simpatice pe cale de dispariţie în adânc

şi-un lamantin
şi-o lamantină
cu puii lor de peste drum
au înotat spre o lumină
mai roşie-n obraji. acum
se odihnesc după programul
micuţilor la grădiniţă

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cer cad îngeri

lumea e aşezată strat peste strat
învelişul e zgâlţâit
aerul ninge cu virusuri
dezinfectantele sar de pe raft
străzile lungi n-au capăt
mă aud trecând prin nelinişte
sentimentul fricii strigă după mine

iubirea se descompune în particule
unele mai lente
altele mai iuţi
formând un conglomerat uneori confuz
pereţii sunt mâzgâliţi cu iluzii
unde lumina joacă printre umbre
ducem cu noi dragostea dincolo de suprafaţă
lipind-o ca un magnet de tâmple

stăm aţipiţi mutând mereu secundele
din aerul plecat către moarte
ne facem că avem răbdare

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!