Poezii despre mersul pe jos, pagina 4
Am pledat vinovată
Am evadat din ultima noastră seară
obosisem să iubesc fragmentând bucăți de fericire.
Am fugit desculță să te caut dincolo de toate gratiile tăcerilor
pe tine întregul meu cel cu mâinile nezdrelite
prin alte cotloane tainice.
Pe urmele mele ai asmuțit tot aburul pământului
și câteva furtuni erau cât pe ce să mă prindă
de gleznele neputințelor.
Am căzut în genunchi, în genunchii tăi am căzut,
atunci m-ai privat de mersul pe jos
și-am învățat zborul rotit al vieților rămase mie.
Din viața răbdată mai am un "trebuie" în răsăritul buzelor
și-un "amin", încleștat din apusul pleoapelor
până în necuprinsul brațelor mele.
Fac zilnic apel către jurații sufletului
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sconcsul și Floarea... (fabulă)
Într-o zi, într-o pădure
nu știu unde exact anume,
ca din întamplare
sconcsul calcă pe o floare.
Sar atunci toți vecinii:
Ursul din nordul pădurii
vine în viteză mare
călcând totul în picioare!
Puii și consoarta lui
alergând tot mai tehui
neștiind exact ce vor
spunând doar: mor-mor, mor-mor!
Iar din stânga de-undeva
poate chiar din Turcia
vine lupul hrăpăreț
jigărit, slab, dar isteț
a simțit cu nasu-i fin
că e vorba de festin.
Dar nici corbii mai prejos
zbor pe sus, mai merg pe jos,
[...] Citește tot
fabulă de Vasile Paul Maxim (2010)
Adăugat de Vasile Paul Maxim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râvnită genealogie
Îmi caut rădăcini, tulpină nu-mi pot crește,
sau mugurele-mi caut, de este pe vreo creangă
de-un arbore, de-un Planck de punct îmi caut veste
și partitură de-am și mi-a fost scrisă-ntreagă.
Mă resetez cumul dintre transmițători
din gene ce-mi cunosc, ce le-am avut aproape
-din ce-am din tată, mamă, bunici, predecesori-
pe caractere, nume... să-mi fac integritate.
Sar de pe-un ram pe altul, ca într-un labirint;
căci sunt și Sârbu, Cucu, nu doar un Rădulescu,
sunt Caretaș, Mândaru, sunt eu ce-i reprezint...
Și-un Relicovschi a fost, antecedent pedestru.
La rându-mi, amalgam de fruct mi-l fac cu Vlas
și mă îmbin fluid din Baciu, Lemian
prn ea o Constantin, ce-mi fură suflet, glas...
Nu știu cine mai sunt, ce vânt m-aduce... Dan!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casă cu cerdac
O casă țărănească cu cerdac...
Un colț de rai uitat într-un alt veac,
Un rai pierdut, ce astăzi ne-ar fi leac
În liniștea de raiuri care tac.
Un fel de mănăstire cu pridvor...
Doar vântul bate toaca în obor,
Și-n ea plânge un sat întreg de dor,
Și satul parcă e cât un popor.
O poartă arcuită a destin
Peste un car cu boi ce nu mai vin,
Rama icoanei unui neam creștin,
Sărut între pământ și cer senin.
E lemnul ca pădurea, răcoros,
În piatră cântă râul unduios,
Fântâna pentru apă stă de scos,
Pe-aicea Dumnezeu a mers pe jos.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boema chiuvetei: trista rătăcire
Pentru a călări ca la carte
un pur sânge rupestru,
Om de Grotă ținea stânca-n buiestru
poetul se află pedestru.
Pentru a râma în pământul strămoșilor săi
Marcus Ulpius Nerva Traianus, împăratul,
pod de vase, de piatră a mântuit la Cazane
poetul are umerii moi.
Pentru a rămâne în pământ și-n cuvânt
Limba Română, împărăteasa,
și-a suflat vocalele-n vânt
poetul e un vorbitor orbitor.
Pentru a cafti ca la carte
dușmanul de moarte,
Attila și alți hani au clacat în oribile ecuații
poetul se ține-n ovații.
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martie, în optar renăscut
Când Martie se face opt, e timp de gând spre eternitate
Din spira-n infinit întinsă din ochi de verticalitate
Ca o cătușă strânsă sexe într'un colaj de îngemănare
La fel de rond, brățări de suflet mai mult decât împreunare,
Ceva sacral ce leagă X cu Y din algebriene
În biologice făclii, scânteind ce-i mai nobil, gene
Ce acoperă lacrimi de extaz și mila plângerii împărțite
Când tot ar pare disperare și mângâieri sunt resuscite
Speranțe iar, să se întremeze, căci două flori's metamorfoză
Creând din nou o altă floare, peduncul de o nouă roză...
Și așa, el Martie culcat opt, e'o zală simbol de egal
Între aplecarea în genunchi și gestul pur neteatral
De dragoste nețărmurită în dar la mamă, fiică, soră,
Noră în buchet de izuri dulci, iubita, o femeie floră...
E odă, imn pentru matern, e'o incantație terestră
Ce numai Soare ar putea ști de când ne bântuie pedestră,
Căci doar așa vom fi eterni strălucitori în dăruire
Bărbații dârji, copii în fond, ce n-ar putea fără iubire...
Și în contextul fad monden, fără metafore, epitetic
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu din Clip'uri dinspre mine (7 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ani de-a rândul
Am trăit la fel ca toți călugării fără să știu că sunt
Am mâncat puțin și ce-am apucat fără să știu că am postit
Am îmbrăcat numai rochii lungi în urma cărora orașul se reașeza
Fără să știu că pielea mea era o prelungire a veșmântului monastic
Am mers pe jos până la casa mea, urcând și urcând poteci ale minții
Fără să știu că locuiam într-un lăcaș de cult pe care nu-l vedeam
Atât de bine era ascuns sub pleoape
În camera mea claustrală eram de fapt pe vârful unui munte
Unde nimeni nu ajungea, mi-am dedicat viața altora
Și le-am făcut jurăminte știind că nu e cale de întoarcere
Am băut numai apă de izvor așa cum fac asceții
Fără să știu că prin inima mea se putea vedea de la mare distanță
Distanța era de fapt goliciunea, doar cu ajutorul ei m-am putut găsi
Și pentru ea am învățat să confecționez zale care nu pot fi înfrânte
M-am separat de restul lumii inaptă: Vorbesc doar cu îngerii
Și-n părăsirea mea îmi sunt îndeajuns câteva cuvinte
Pe care ei ca lăptarii la prima oră a dimineții mi le pun la ușă
Dar mai ales am citit cărțile sacre și am contemplat priveliștile
Care-mi apăreau la geam după fiecare pagină, m-am pierdut în ele ani de zile
Îmi pare rău că nu pot fi găsită la timp
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apropo de noua "Lege a Pensiilor" - Scrisoarea unui pensionar optimist
"Deși sunt coșcogeamite bărbat,
Înalt, voinic, destul de arătos,
La pensie-am ieșit anticipat
Și, mulțumesc, sunt bine, sănătos.
Îmi crește tensiunea în artere,
Iar pulsul mi-e la limita de jos,
Să urc pe scări eu nu mai am putere
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.
Colesterolu-mi este ridicat,
De-o cârjă mă susțin când merg pe jos,
Mi-e greu cu diabetul zaharat
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.
La ochi am dobândit o cataractă,
Pe toate-n jur le văd acum pe dos,
Iar mușchii feței nu se mai contractă
Dar, mulțumesc, sunt bine, sănătos.
[...] Citește tot
poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumânări stinse
tot ce ține de moarte există
în mine și în lucruri
doar numele
poate face diferența
întâmplările sunt aproape aceleași
și nimic nu mă leagă de ziua
care sfârșește în mine
oamenii au uitat să mai salute
ba chiar și mersul pe jos
copiii habar nu au să joace șotron
în locul cheii de la gât atârnă oboseala
e o zi ca oricare alta în care
nu se mai întâmplă nimic...
azi a murit mătușa din partea lui tata
de la o vreme vorbea în somn
ultima dată am văzut-o în curtea
spitalului municipal
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul Câmpinei
Planez întinderi în montgolfier cu haloul din pupilă, în timp trecut,
pe iazul Morii, a lui Mitu, în luncă, pe-un cristal, Doftana,
ce curge rece ca de gheață în plină vară, limpede s-o bei cu cana
și mă înalț cu alți ștrengari pe Ciobu, 'n cărări strâmte de abrupt.
Stau sus, să culeg fragi ce i-am și acum pe limbă
și privesc valea ce se ascunde sub un nor, o fină pâclă,
mândru că soarele doar mie îmi dogoare păr pe frunte, în buclă...
acum că e vacanță și nu-s tuns chilug, când anotimp se schimbă.
De jos, din podul vechi, pe unde Șandru pedalase odată,
mă îndrept spre podul nou, unde turnau Birlic, Darie, Saizescu
și, apoi -pe unde rece râu-n Prahova, se varsă- în pedestru
în gârla caldă, în volbură de cafeniu mă scald... în mintea-mi, iată!
Trec puntea în scânduri rupte înspre Bobolia, urc pe Pițigaia,
ce-mi dă fior mereu, că-i rece, deasă, toată o pădure
și mă las iar la râu, cu praștia în mâna-n vinețiu de mure,
ca să fac foc în prund, în seară... simt și-acum văpaia.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mersul pe jos, adresa este: