Poezii despre păsările călătoare, pagina 4
Îmbătrânim
Se lasă toamna peste noi.
Anii au plecat păsări călătoare
Ce nu vor mai veni-napoi,
La cuiburile lor rămase goale.
În urma lor doar amintiri,
Un șir întreg se leagă:
Părinți, copii, prieteni și iubiri
Ce viața ne-o făcu-se dragă.
La tâmple bruma s-a lăsat.
Căldura n-o îndepărtează;
Părul ni-la grizonat,
Iar timpul fața ni-o brăzdează.
poezie de Adrian Timofte (decembrie 2019)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați timpul înapoi!
Plecați voi păsări călătoare,
Dar oare mai veniți la noi?!
Vă rog, dați timpul înapoi,
Să fie cald, să fie soare!
În stoluri negre ați fugit
Purtate de năvalnic vânt.
Atunci când aripa s-a frânt,
Ca pe Hristos v-au răstignit.
Va rog, dați timpul înapoi,
De dragul meu și-al tuturor!
Să depănăm povești de dor,
Veniți sub streașină la noi!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am cerut voie
s-o îmbrățișez pe femeia aceea
cu părul absurd de blond
cu plete lungi și prea neondulate
suplă cu ochii alungiți
albaștri până la pierzanie
cu zâmbet nu prea roșu
cu glasul incandescent
eram aproape de genele negre
adevărate păsări călătoare
le-am îmbrățișat în vers
nasurile sau atins într-o sofisticată
mișcare de minți savante
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
Pe dealul tandru al uitării stă un cireș fără de moarte.
Stă și-și vorbește sieși cântec și versuri fără căpătâi.
Deasupra dăinuie cocorii cei blânzi și-n stare să ne poarte
În "te iubesc" și-n "draga nenii" și-n pământeanul "mai rămâi".
O, mai rămâi, rămâi la mine ca sâmburele în culoare,
Ca dulcea aripă în zborul ce fără vină s-a născut!
Iubirea mea supusă lunii și păsărilor migratoare,
Te-ascund prin iarba cea înaltă a visătorului sărut.
Și te blestem la veșnicie și la uitare de credință!
Să știi și tu cât duce floarea din greul bunului pământ.
O, mai rămâi, precum auzul menit a nu avea ființă,
Precum cămașa iubitoare a fiului făr'de-nceput!
poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru și alb
Albastru așezat
Pe un fular alb,
Sus albastru,
Jos doar alb,
Soarele, lumină rece,
Căldura a zburat
Cu păsările călătoare,
Sufletele umbrelor
A fugit de sub copaci
Caută prin aerul iernii
Frunzele ce au căzut,
Se vor întrupa in primăvară
Din frunzele ce o să răsară,
Adieri reci,
Suflete de umbre,
Bântuie albastrul așezat
Pe fularul alb al iernii!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Migratii
Se duc spre miazăzi
atâtea păsări călătoare
și atâtea doruri plâng,
în nopți tomnatece,
fremătătoare.
Sub cer speriat
de șuier de cocori,
mă frâng
și ne-ncetat
renasc și mor
de mii de ori.
În crâng
e gol
și nimeni nu mai vine,
să-mi strângă pieptu
-năbușit,
când de răcori,
când de suspine.
Se duc spre miazăzi
atâtea păsări călătoare
[...] Citește tot
poezie de Gavril G. Gavris
Adăugat de Luiza Pintilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele mele...
Cuvintele mele,
măiastre păsări călătoare
ce migrează continuu,
arătând, cu precizie astronomică,
doar nordul...
Vă asigur, cu multă ardoare,
că nu sunt mai reci ca gheața,
nici mai pufoase ca zăpada
cuvintele mele,
dar, pe unde zboară ele,
peste ape și munți,
în urma lor,
rămân în văzduh,
ireale,
cioplite pentru eternitate,
preafrumoasele aurore boreale...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sau
Mi-am pus cuvintele de-o parte
Adunate din visele tale.
Te-am așteptat mai apoi la răsărit...
Dar nu ai venit
Si cerul s-a deschis.
M-am trezit
Cu o ploaie de stele
Despicând visele,
Apoi, cu urmele tălpilor tale
Ocolind soarele.
Furtună după tine
Sau doar stoluri de păsări
Ocolind timpul?
Și cuvintele mele
S-au amestecat cu vântul
Sau au zburat cu păsările călătoare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Marea-i mare
Oriunde în zare.
Soarele răsare,
Tot în ea dispare
Marea-i mare
Cu valuri călătoare.
Mii de-notătoare
Îți apar în cale.
Marea-i mare
De la munte pe cărare,
Serpuită pâ-n la vale,
Pân ce dă în largul mare.
Marea-i mare
Cu-a sa zbuciumare,
Cu zbor de păsări călătoare,
În glas doar a lor chemare.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Despre pagini
suntem doar pagini din marea carte a lumii lipite alături de marele editor
și trecem dintr-o poveste în alta fără să ne pierdem
unite dar totuși individuale, așteptând mâna care ne desparte și ne apropie mereu
viața este o carte plină de pagini
unele pagini migrează ca păsările călătoare
altele își păstrează înțelesul chiar dacă sunt rupte
de multe ori, eu sunt erata. cu toate că nu sunt greșeli în carte.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre păsările călătoare? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre păsările călătoare, adresa este: