Poezii despre prezent și talent, pagina 4
Omagiu
(de Ziua Națională,, Constantin Brâncuși")
În minunata noastră vatră
Sărbători-vom an de an
Pe marele artist în piatră
Născut în leagănul gorjean.
Îi pomenim azi măiculița,
Rămâne-o sfântă-ntre surate,
Ce i-a dat naștere-n Hobița
Acum aproape-un veac jumate.
Era Brâncuși din Peștișani
Ce ne-a lăsat COLOANA, MASA
Și POARTA- n parcul de castani
Dar și pe POGANY, frumoasa.
De mic a fost plin de talent,
Sculptând pe bănci întâia oară,
Apoi cu mult rafinament
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeu lunar
Un vânt suav de primăvară
Și-un tainic răsărit de Lună
Face ca cerul să tresară
Și noaptea să i se supună.
E liniște în crengi și-n vise
Și-un curcubeu seducător
Porni spre Luna ce-l oprise
În jurul ei, fermecător.
-Tu, legământ frumos și sfânt
Făcut de Însuși Dumnezeu,
Fii mie acoperământ
Și mă-mpresoară tot mereu.
Frumos, rotund, multicolor,
Ca să se minuneze Omul.
Să fiu regina nopților.
Te rog, fă-o pe gentilomul!
[...] Citește tot
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec zilele de-a valma
Trec zilele de-a valma, fără rost,
și mă întreb: ce vor lăsa în spate?
Din amintirea celor care-au fost,
noian imens de visuri spulberate.
Ce poate fi mai greu decât așa?
să crezi în visul tău, să ai speranță,
fără să știi că-n umbră piaza rea
nedrept îți frânge orice cutezanță.
N-ai fost și nu vei fi deloc dorit
în lumea celor care se îmbată
doar cu iluzii smulse dintr-un mit
cu rădăcini înfipte-n niciodată.
Mergând spre nevăzutul nicăieri,
sunt ca o pleavă veșnic răscolită
între un mâine ce va fi și ieri,
tărâțe oarbe din a vremii sită.
Nu poți răzbi numai cu munca ta,
nici cu talentul hărăzit de soartă,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec zilele de-a valma
Trec zilele de-a valma, fără rost,
și mă întreb: ce vor lăsa în spate?
Din amintirea celor care-au fost,
noian imens de visuri spulberate.
Ce poate fi mai greu decât așa?
să crezi în visul tău, să ai speranță,
fără să știi că-n umbră piaza rea
nedrept îți frânge orice cutezanță.
N-ai fost și nu vei fi deloc dorit
în lumea celor care se îmbată
doar cu iluzii smulse dintr-un mit
cu rădăcini înfipte-n niciodată.
Mergând spre nevăzutul nicăieri,
sunt ca o pleavă veșnic răscolită
între un mâine ce va fi și ieri,
tărâțe oarbe din a vremii sită.
Nu poți răzbi numai cu munca ta,
nici cu talentul hărăzit de soartă,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 3.04.2021, ISSN 2359-7593
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel
Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel
Într-o zi, Dumnezeu chemă la el pe Sfântul Petru și îi spuse:
- Sfinte Petru, aș dori să mergi prin lume și să afli ce mai fac oamenii. Le-am dăruit Biblia plină de învățăminte spre a le fi de călăuză și exemplu în viață; le-am adus pe pământ scriitori talentați care să creeze basme pentru copii, povestiri și povești religioase sau istorice, inspirate din istoria popoarelor lor; le-am trimis poeți care să-i încânte pe toți cu magia versurilor lor; le-am creat muzicieni care să-i farmece cu acordurile melodiilor lor; le-am dăruit rapsozi și cântăreți cu har care să glăsuiască și să interpreteze minunat creațiile acestora; le-am oferit actori care să performeze cu dăruire și talent creațiile dramaturgilor. Doresc să știu, dacă oamenii se bucură de aceste daruri ale mele și dacă toate acestea făcute pentru ei din suflet, le-au schimbat într-adevăr viața în bine iar munca mea nu a fost în zadar.
Sfântul Petru porni imediat la drum lung. Urcă din greu pe cele mai înalte vârfuri muntoase, unde ascultă doinele, baladele melodioase și istorisirile minunate ale păstorilor, coborâ pe plajele cu nisip auriu și fin ale apelor, întinse și adânci, auzind cântecele și snoavele pescarilor, străbătu orașe și sate, încântat de înțelepciunea proverbelor și a zicătorilor populare și privi alături de oameni reprezentațiile actoricești, participă la serbările organizate în lume cu diferite prilejuri, fiind fermecat de bogăția spirituală a ceremoniilor organizate, îi însoți pe oameni la biserici, la slujbele religioase, participând cu aceștia la rugăciuni și călătoria sa ajunse la sfârșit.
Se întoarse direct în Rai și pentru că avea multe de povestit, despre cele văzute, se prezentă așa cum trebuia, înaintea Domnului.
- Sfinte Dumnezeu, am cutreierat lumea în lung și-n lat, am ascultat versurile minunate ale oamenilor și melodioasele lor cântece, am mers și m-am rugat alături de ei în biserici, am privit scene de teatru impresionante și am participat la sărbători fermecătoare. Am ascultat snoave, povești și povestiri care bucură urechea și mintea oricărui ascultător. Am citit cu plăcere basme pentru copii, povești de tot felul - magice, fantastice, istorice, filozofice, religioase, romantice, satirice... Am totuși o nedumerire. Nu știu ce fel de povestiri sunt acelea care conțin elemente fantastice sau miraculoase, brodate pe fondul unui motiv istoric sau al unei închipuiri mistice, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe, caracterul aparte al unui eveniment istoric, al unui erou mitic sau al unui fenomen. Pentru că sunt deosebite de celelalte, ar trebui să aibă un nume special.
- Adevărat grăiești, Sfinte Petru. Și eu m-am gândit de mult timp la acest lucru. Am meditat îndelung și doresc ca începând de astăzi, aceste povestiri deosebite să se numească "legende", spuse Dumnezeu.
- Doamne, atunci aceasta va fi cu siguranță "Legenda legendelor", pentru că narează tocmai apariția legendei, glăsui Sfântul Petru.
poezie de Cornelia Păun Heinzel din The Alternative (2017)
Adăugat de CORNELIA PAUN
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ceas de sărbătoare
Azi am mai prins un trandafir
În buchetul drag al vieții mele
Și mulțumind lui Dumnezeu
De darul de el hărăzit,
De puiul drag ce mi-la dăruit,
Acum, la ceas de sărbătoare, nu îți cer palate sau averi,
Mai dă-mi vreo câțiva ani puteri
Sau lasă-mă așa cum sunt
Să-mi văd cu drag puiul crescând
Și din iubirea mea de mamă
Dându-i un sfat de bună seamă
M-ai înzestrat, Doamne, pe lume
Cu dar, talent, dar și cu supărarea
În viața mea mi-ai dat o alinare
Și lângă mine am cea mai scumpă floare
În viața asta nimic nu îți mai cer
N-am să dezleg acest mister
M-ai înzestrat cu daruri sfinte
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezentând vinul
Privește cum apele Fluviului Galben coboară din cer,
Intrând în ocean pentru a nu mai reveni niciodată.
Privește ecluzele strălucind ca niște oglinzi acolo sus, în munți,
Mătase neagră azi dimineață, acum se alintă-n argint.
... O, lasă-l pe omul de spirit să se aventureze unde dorește,
Tu nu închina cu el niciodată o cupa goală în fața lunii!
De vreme ce pronia cerească ți-a hărăzit talent, folosește-l!
Aruncă în aer o mie de monede de argint, toate se întorc pe pământ!
Frige un batal, taie un vițel, ațâță-mi apetitul
Și pregătește-mi, din trei sute de butoaie, o sorbitură lungă!
... Pentru bătrânul maestru, Tsen,
Și pentru tânărul învățat, Tan-chiu,
Aduceți vinul!
Nu lăsați niciodată cupele să lenevească!
Vă rog, dați-mi voie să vă cânt un cântec!
Urechile sunt datoare să asculte!
Ce sunt clopotele și tobele, tacâmurile scumpe și comorile?
Lăsați-mă să fiu veșnic beat și niciodată rob rațiunii!
Oamenii solemni de odinioară și înțelepții sunt uitați,
[...] Citește tot
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săraci anonimi
Nu mai știu sau nu pot în poem să te scriu,
Deși vreau să trăiesc inocente povești,
Fascinată s-aud cum iubirea-mi cerșești,
Cum să cred că-i devreme când e-atât de târziu?
Mă uimești cum te pierzi prin stupide iluzii
În timp ce strivești tremurând o țigară
Spunându-mi că-i dulce, deși știu că-i amară
Cafeaua ce-o bei rătăcind prin confuzii.
Rotocoale de fum cu nesaț urmăresc,
Le văd cum dispar, plutind în neant,
Mă înec respirând. Un fior sufocant
Îmi spune să fug, uitând că iubesc.
Ne zâmbim drăgăstos și apoi ne-amăgim
Că palatul ce azi e de lacrimi surpat
Ridica-se-va iar și va fi luminat
De candide surâsuri, dacă tot ne iubim.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem la preț redus
Ne invadăm poetic
fără vreun atestat;
naiv, clasic, eclectic
ne vindem la rabat.
E poezia azi
în goana spre declin
de miile de fazi...
ce vând oțetul, vin.
Poem e un cuvânt,
o frază fără vers;
este născut mormânt,
un epitet pervers...
... Parole-ntortochiate
înlănțuind coloane
de ritm desperecheate;
"-Se pretind prin saloane"!?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prince
Era crescut, de mic, și îngrijit
ca fiu al unui mare campion
ce nu știa ce-nseamnă abandon
la cursele de cai ce l-au călit
în Albion.
Iar mama lui, pur sânge englezesc,
fusese,-n tinerețe,-o mare stea
ba, chiar și-acum, bătrână, tot putea
s-arate celor ce o îngrijesc
valoarea sa.
Căci fiul ei, un mânz promițător,
era de-acum, doar la un an, frumos,
puternic, ne'nfricat, ambițios,
și se vădea a fi un luptător
periculos.
Iar Prince era, nu doar un nume dat
la naștere, așa cum l-a primit,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prezent și talent, adresa este: