râuri

Gogyohka

în cochilia dusă la ureche
aud murmurul valurilor
şi cântecul râurilor
în care se pierde
sufletul însetat de iubire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie

Trebuie să învăţ cum se moare
căci de trăit, omul trăieşte oricum
să învăţ de la păsările care dispar în cântec
de la cerul albastru care alunecă în trandafir
şi de la râul ce trece nepăsător dispărând
peste banii peştilor.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pornit

Am fost eu vântul care fuge,
Trecând neobservat prin lume?
Am fost eu râul care curge,
Fără să fi lăsat mici urme?

La început am fost un izvoraş,
Căutând o cale spre un râu,
Cu chipul blând de copilaş,
Devenit cu duritate mai târziu.

Am pornit ca simplă adiere,
Cu timiditate viaţa s-o prefir,
Prinzând din ce în ce putere,
Transformată în vajnicul Zefir.

Am fost un firicel de iarbă,
Prinzând noi rădăcini adânci,
Din ani mi-am făcut o salbă,
Urcând pe ale timpului stânci.

poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate râurile deodată

Ce este trupul? Rezistenţă.
Ce este iubirea? Recunoştinţă.

Ce-i ascuns în pieptul nostru? Râsul.
Şi altceva? Compasiune

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul râului uitat de timp

- Râu de munte, râu uitat
Printre-atâtea alte râuri
Dintr-o viaţă fără frâuri
Când prin lume-am colindat,

Râu cu apă de cristal
Şi cu murmur ce mă-ncântă,
Când te scurgi, nu te frământă
Neştiutul din aval?

Unde mergi, când tu nu ştii
Dacă-n faţă ai şi-s grele
Toate stâncile acele?

- Eu nu ştiu ce voi găsi -
Merg pe drumurile mele
Ca şi timpul celor vii.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu

Eu nu ştiu ce poate să fie,
Că astăzi sunt atât de-ntristat;
Un basm din străvechi timpuri mă-mbie
Şi-mi stăruie-n gând neîncetat.

E rece şi se înserează,
Calm apele Rinului curg;
O stâncă pe râu scânteiază
În soarele de-amurg.

poezie celebră de Heinrich Heine (23 septembrie 2012)
Adăugat de Maftei Amdreea Evelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

pe râul de lacrimi
pluteau soldaţii de plumb
creşteau când ajungeau
la hotarele basmului
şi priveau de sus copacii albi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcut

Lumina mea, îngroapă-te cu mine,
La primavară poate încolţim,
Şi ne dăm iaraşi marilor mulţimi,
Lumina mea, altfel nu va fi bine.

Ochii mi s-au mărit de-atat amurg,
Şi sufletul la fel, de-atata noapte
Să fim dintre acei ce ştiu să rabde
Cum norii trec şi râurile curg.

Nu orice îngropare este moarte,
Până la brâu şi mult mai sus de brâu,
Lumina mea, de vom pleca departe,
Cum trece-un nor, cum curge câte-un râu,

Noi ne vom îngropa în câte-o carte
Tăcut, ca două boabe mari de grâu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spălarea la faţă

Aplecat deasupra undelor râului de mercur,
monstrul cu faţă umană
îşi spală mâinile, picioarele
şi celelalte organe genitale.

poezie de Victor Martin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă acum, căci anii de năzuinţi ne-or pune frâuri,
Iar zilele vieţii noastre se duc ca undele pe râuri.
Iar trupul tău ce-mi este astăzi cel mai dorit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri.

catren de Omar Khayyam
Adăugat de oprea victor
Comentează! | Votează! | Copiază!