rochia de mireasă

Ieşind din muzeu

am dat peste un feliator
de fum acvamarin
holul era dezbrăcat
de inhibiţiile adormite prematur
visam că ies în stradă
în tăria nopţii
ieşind pe bulevardul lenin
auzeam câinii cum sfâşiau clipa
nu se opreau din lătrat
urlau tot mai răguşit şi înverşunat
încercau să smulgă luna
din pieptul unei musulman
m-am ridicat din pat
în pijamalele abuzate de sudoare
am trecut prin casa adormită
cu diazepam şi whisky contrafăcut
haina găurită de cuţite
am tras-o din mers peste cap
în stradă era femeia
cu trăsături de nefertiti

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea tace, viaţa face...

Mă seduce, mă traduce, toamna cu mireasma-i dulce.
Ea zeloasă, stă să-mi coasă, din flori, rochie de mireasă
Şi din nuanţe de aramă,-n largă gamă, la năframă,
Peste care să îmi pună, mama nună, o cunună.
În neştire, dragu-mi mire, spune vorbe de iubire,
La ureche, moda-i veche, numai vorbe nepereche.
Ce arsură, când îmi fură, un sărut strivit pe gură.
Când mă-ncinge, când mă stinge, ca un fluture m-atinge.
Dorurile nu-mi alungă, să-mi ajungă-n noaptea lungă.
Stetele din Perseide, pier timide-n văi aride.
Moartea tace, viaţa face, stelele dorm în hamace.
El să mintă când m-alintă şi priveşte-n ochii-mi ţintă?!
Panglicile îmi dezleagă şi nu neagă nici în şagă,
Că iubeşte, pătimeşte şi după mine tânjeşte.
Că din toamnă-am să-i fiu doamnă şi-asta dragoste înseamnă.
Inima-mi în piept se strânge, trupu-mi frânge-n strop de sânge.
Nu tu larme, seri să sfarme, dragul meu pe braţ m-adoarme
Şi îndrugă-n ritm de rugă, verbul a iubi-l conjugă.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când soarele apune

Atunci când soarele apune
Într-un sfârşit de luna mai,
Oamenii buni să se-adune,
Bucuroşi, într-un colţ de Rai!

Să vadă vişinii în floare
Purtând rochii de mireasă,
Când pe-a cerului culoare,
Curcubeele se lasă!

E protecţia divină
Ce-ntr-un semicerc se-arată,
Cu un zâmbet de regină,
Pe cupola ei bombată.

Da cât suferă pământul...
E permanent exploatat,
Arşiţa, gerul şi vântul,
De-atâta timp l-au maltratat!

[...] Citeşte tot

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcul Romanescu

Aleile încărcate de ani
Din mirificul parc craiovean,
Duc îndrăgostiţii spre lucruri ascunse,
Să se îmbrăţişeze, să se sărute.

Pomii se îmbrăţişează între ei,
Ştiind că în parc ei sunt corefei,
Străjuind pajiştile frumoase şi verzi,
De-ţi vine uneori să le dezmierzi.

Lacul sclipeşte cu ochi de soare,
Câte-un peştişor se-avântă şi sare.
Nuferii plutesc pe lac
Câte-o broscuţă mai face "oac-oac".

Podul cel mare, aruncat înspre cer
Priveşte în jos ca un mare boier,
Văzându-l pe om ca pe-un prichindel
Care trece nepăsător pe sub el.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a înţeles

îmi doresc ca-n fiecare noapte Dumnezeu
să-mi lase pântecul deschis. ca un ochi de apă verde
să se ştie de la intrare, la mine-n casă
nimeni nu are voie să pronunţe cuvântul moarte
pentru că oriunde privesc tu respiri

mişc cu mâinile mele limbile acestea de foc
mi-au tot spus că sunt o femeie frumoasă
dar nimeni nu ştie cum pot să păstrez în tăceri mici dragostea
că în fiecare noapte cineva a decis doar un singur vis pentru mine

mă privesc ca şi când aş fi singurul vinovat
că nu am intrat împreună în acest anotimp
mi-am desenat dintr-o singură culoare rochia de mireasă
am probat-o. mă îmbătrânea ca o ceaţă de început de lume
era singura ocazie când nu puteam să urc, să cobor

în sfârşit, mama îmi cântă din nou
cel mai îndepărtat cântec de leagăn
sortit a supravieţui morţilor. cântă în surdină

[...] Citeşte tot

poezie de Mădălina Maroga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă nedumerit

Totul în jur era ireal de cunoscut;

Simţeam o atingere uşoară pe obraz,

Sufletul meu părea un nou născut

În liniştea ce se oglindea în extaz.

Cu ochi scânteietori, o tânără florăreasă

Înfrăţea diamante pe ramurile salciei

Şi îmbrăca omuleţi în rochii de mireasă

Punându-le în priviri ambiţia veşniciei.

Cu suflul puternic al plămânilor săi uriaşi,

Vântul lega maluri devenindu-mi complice;

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i de ajuns dorinţa

Ne-am întâlnit din întâmplare, sau poate-n stele era scris-
Tu, un ocean şi eu o mare şi braţele ni le-am deschis.
Ne-am măsurat nemărginirea şi din priviri ne-am îndrăgit;
Mai sus, dospea-ntre lumi iubirea şi cerul ne privea uimit.

Şi m-ai atins aşa,-ntr-o doară, cu valul tău cel mai înalt
Şi nu ştiam că-i un preludiu al unui viitor asalt.
Mi-am despletit albastre plete şi-n faţa ta am apărut
Un nud cuminte, o fecioară, aşa cum, visul tău m-a vrut.

Era ca la-nceputul lumii, când ne ghiceam încet, pe rând,
Înaintând pe trupul apei, dorinţa-n ape fremătând.
Tu, ca un vânător, trofeul l-ai fi dorit, de la-nceput,
Eu aşteptam întâi logodna şi să învăţ ce-i un sărut.

Era o linişte adâncă şi albatroşii se roteau,
Precum nuntaşii-n hora sfântă, cu Isaiia dănţuiau.
În rochia albă de mireasă, hotarul aşteptam să-l treci,
Când mi-a atins sărutul gura, m-au îngheţat apele-ţi reci.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama ştie

mama ştie că sunt mai frumoasă când iubesc
de aceea hrăneşte păsările de la ultimul etajul al babilonului ei
aici toate tablourile au geometria mea
urmele paşilor copilăriei se mai văd pe covoarele persane
în colţurile casei a ascuns hohotele mele de râs
şi icoana chipului ei
biblioteca e plină cu poveşti
pe un raft de lemn de trandafir
cărţile mele
îmbrăcate în busuioc

mai sunt doar puţine momente până să se îmbarce în
zepelinul acela cu care toţi oamenii pleacă
spre lumea firelor de iarbă
dar ea ţine morţiş să-mi spună că sunt frumoasă

mama ştie că sunt fericită când iubesc caută în lada de zestre
rochia de mireasă
mi-o pune pe umeri să prind zborul îngerilor
mâinile îi tremură când îmi răsfoieşte cărţile

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Meravei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Burbuntuis amos

Undeva, pe perete, pendulul a încetat să bată, cum viaţa-o făcea...
cling
cling
doar inima ta în cămaşa cu dungi, peste cămaşa nopţii, în dungi (întocmite de rouă şi praf)
să mai ştie acum;
în şifonier doarme încă rochia de mireasă a
mamei
visează ceva?
doar inima mea în cămaşa cu dungi, peste cămaşa nopţii,
de dungi negre, prelungi
să-mi fi spus odată, atunci, că pianul de la părinţi îl vânduse, frustrant, pe nimic
aşa cum şi oamenii vând
n-o să te vând
promit, o să stau lângă tine să mă auzi cum respir
palmă peste palmă care vroia, inimă, să plece de ieri
de ce ai pleca?
de ce să nu vii? Furia (focului) bolboroseşte o vrajă oarecare
în ibric
alături, sticla de lapte; ieri se făcuse din ierburi şi din nisip;
să mai stăm un pic în cămăşi...

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă anotimpului de argint

Strălucire, fast şi vrajă,
Îmbrăcată-n albe straie,
Sub o mantie de gheaţă,
Doarme luna cea bălaie.
În argint se-mbracă pomii,
Fluturi albi pe cer se-aleargă
Şi în jar se-afundă zorii.
Şi ce dacă?! Şi ce dacă?!

Strălucire, fast şi vrajă,
Ţurţurii mustind de doruri,
Munţi – ai ţării fii de strajă,
Fruntea ţării - cer cu nouri,
Fluturi albi în zbor spre stele.
Nada viselor, în pace,
Ţese în fuior tăcere,
Numai timpul toarce, toarce...

Îmbrăcată-n albe straie,
Cu cercei de catifea,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!