Poezii despre simbolistică, pagina 4
Mărțișoare
Nu-i cerul mai senin deasupra văii
Cuprins de voronețul pitoresc
Așa cum sunt ochii femeii,
Când visele se împlinesc.
Sub raza blândă aurie
Cu toate cele câte-au fost,
Un mărțișor însemnă bucurie
Cuprinsă-n frumusețea unui gest.
Un dar cu nelipsite șoapte,
Când primăvară vine iar
Cu freamăt nou din zori în noapte
Și-i nelipsit din calendar.
Prin ghioceii-n albă mantie
Un ghiocel simbol de întâi martie.
sonet de Constantin Iordache din Gânduri în patru rânduri de 8 martie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru coiot
Din veac, pustiu întins îl străbătură,
Călcând tiptil nisipul, pașii tăi
Nenumărați. Lung urlet sună-n văi
De sur șacal și hienă nesătulă.
Din veac? Nu mint? Pe tine, lup, furtivă
Substanță, timpul nu te-atinge. Iată:
A ta-i trăirea pură, necrispată.
A mea - stângacea viață succesivă.
Ai fost lătrat aproape-nchipuit
În Arizona, nisipos hotar,
Sălașul tău, de unde ți-ai pornit
Sfâșietor lătratul solitar.
Simbol al unei nopți ce-a fost a mea,
Ăst cânt de jale e oglinda ta.
poezie clasică de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta
De ziua ta, măicuța mea iubită,
Primește-un semn al dragostei ce-ți port,
Urarea mea, să fii tot mai fericită
Cel mai frumos cadou eu îl socot.
Nu sunt poet, dar mă fură gânduri,
Nu știu renume cândva de-oi avea,
Eu însă îți aduc prin aste rânduri
Un mic și cald simbol de ziua ta.
Și de-aș putea, tot cerul ți l-aș da,
Cu soare, stele, lună argintie
Cu mâna mea de sus le-aș
Să ți le dărui, mamă scumpă, ție.
poezie de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Note de toamnă
(Toamna-n grădină și-acordă vioara...)
Toamna-n grădină și-acordă vioara,
Strada-i pustie...
Orașul plin de hambare -
De pâinea cea nouă duduie moara.
O frunză s-a lăsat pe-o mână-ntinsă care cere...
Orașul gol...
Cetate depărtată;
Frunzișul smuls...
De firele electrice, paralizată,
Ca un simbol,
O pasăre cade-n oraș, ca o tristețe mai mult.
Și înserează... și e tăcere...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb, 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muntele Ceahlău
Mă uit la muntele Ceahlău
Ca la un zeu coborât pe pământ,
La care un popor falnic s-a închinat
Și s-a rugat în suflet și în gând.
Mă uit la muntele Ceahlău
Ca la un titan coborât din ce,
Ca să apere poporul său
De dușmanul hapsân și rău.
Mă uit la muntele Ceahlău,
Sufletul unui neam nemuritor,
Care a luptat cu sabia în mână,
Ca să rămână un popor liber și de oameni primitor.
Muntele Ceahlău a fost un altar
Între oameni și zei,
Acum este un simbol al păcii
Pentru copiii săi.
poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul pietrii
Ai văzut niște pietroaie zilele astea,
Le spun așa nu fiindcă n-ar avea poezie,
Dar fără mine piatra e piatră,
Nu se încarcă de nici o semnificație,
Rămâne lucie.
Eu ridic lucrurile la valoare de simbol.
Ca nimica.
Cum făceau faraonii piramidele?
Cu ce macarale? Cu ce mijloace?
Prin puterea de a le ridica la simbol simplu,
Așa că dacă mai pleci singură-n munți,
Vei avea parte de pietre lucii
Comentariile mele fac Carpații,
Nu că mă laud,
E mult spus, nu-i nimic, eu nu sunt demi...
Cum îi zice?... urgul,
Nu fac lucrurile pe jumătate...
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stări
Doamne, când mi-e greu, eu nu mă rușinez
mă rușinez numai atunci când mi-e bine
între aceste stări - atâta crez
mocnește permanent în rugul stins de mine
Doamne, când afară plouă, nu sunt trist
ci doar atunci sunt trist când e senin și soare
între aceste stări - mereu exist
ca un simbol de permanentă ezitare
Doamne, uite, știu că am să mor și eu
dar unde, când și cum - nu-mi dai să știu
între aceste stări - exist mereu
ca un cuant - când semimort, când semiviu....
poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simbolism de toamnă
Ascultă glasul frunzelor bronzate,
Când asprul vânt de toamnă le frământă
E un suspin metalic ce-nspăimântă,
Pornit din mii de strune descordate.
Foșnesc prin goluri game variate
Și-n nesfârșite șuierări s-avântă:
Vioare, flaute și harfe cântă
Stridente psalmodii destrăbălate...
Ascultă glasul frunzelor pălite,
Când gem de vântul toamnei biciuite
Și cad... și mor, îngălbenind cărarea...
E comedie plânsul lor și-i dramă:
Iar dacă vrei să-ți înțelegi chemarea,
Ascultă glasul frunzelor de-aramă...
sonet de Mihai Codreanu din Statui - Anotimpuri (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitări
cu mult prea adâncă
noaptea celor rămași
la porțile soarelui
singuri și triști
tineri
neverosimili ca și clipa
în care se zbat fluturi
dintre ierburi
curcubeul se hrănește pe sine
iar calea lactee
este unicul simbol
al hainei de doliu
purtată de prigonite uitări
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul mărțișorului
Cuprins în frumusețea unui gest,
Un mărțișor înseamnă împlinire
Când primăvara dă supremul test
Lansând un semn de primenire.
Omagiu vieții ca un dar celest
Când ghiocelul sun-a izbândire,
Cuprins în frumusețea unui gest,
Un mărțișor înseamnă împlinire.
Dăruit cu sufletul curat și-onest,
Se poartă-n suflet cu împătimire
Acest simbol de viață manifest,
Suprem răspuns de mulțumire
Cuprins în frumusețea unui gest.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre simbolistică? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre simbolistică, adresa este: