Poezii despre spațiul cosmic și timp, pagina 4
Aer cu diamante
Ea era atât de frumoasă
încât vechiul pensionar
se porni să roadă tapițeria
scaunului pe care ea a stat.
În iarna curată, fără zăpadă
mașina uscată încercă s-o ardă.
Dar ea de mult coborâse când s-a auzit
înghițitura.
Șoferii mestecați
au plâns pe volanul păpat
căci ea nu putea fi ajunsă.
În schimb era atât de frumoasă
încât și câinii haleau
asfaltul de sub tălpile ei.
Atunci portarul își înghiți decorațiile
când ea intră în casa fără nume
iar mecanicul sparse în dinți
cheia franceză și cablul
ascensorului ce-o purtă
[...] Citește tot
poezie de Florin Iaru din Aer cu diamante (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Injectabil
nu avea timpul timp
de smiorcăielile noastre
și cât de mute trebuie să fi fost țipetele
cât de invizibile zdrențele de mucoși
o fâșie din noi se desprinsese
asemenea unei falii urmându-și rătăcirea
era poate porțiunea aceea
mult prea importantă din inimă
darul primit cândva ca semn distinctiv
i-am urmărit de deasupra
ciocnirile martirajul îngenuncherea
de-abia stăpânindu-ne moartea
durerea peste putințele lutului
amintirea de noi ne-a târât ne-a somat
fragmentul acela făcut una
cu nepăsarea pământului
glasul sângelui glasul nostru
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O aventură galantă
Într-o seară, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventură,
Nici cu Haike, nici cu Sură,
O coniță delicioasă,
Nici urâtă, nici frumoasă,
Și-am intrat cu ea în vorbă,
Nici de Cosmos, nici de ciorbă.
Avea ochii ca doi aștri,
Nici căprui, dar nici albaștri,
Gura dulce, zâmbitoare,
Nici prea mică, nici prea mare,
Sânii, două rândunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Și vorbind cu ea în șoaptă
Nici prostuță, nici deșteaptă.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
(pseudo)amortizare
[file de jurnal afectiv]
lipsa de iubire se păcălește
așa cum păcălești un copil
convingător... cu disperare ascunsă îi spui
că mâine-le celălalt îi vei cumpăra
păpușa preferată
chiar și o baterie de rezervă
pentru zielele acelea în care
amuțirea va fi proba de rezistență
în fața morții
îți spui că poți... că trebuie
că totul e chestiune de obișnuință
ce mare scofală o iubire îngropată
în văzul cosmosului orb
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incompatibilități
! felul meu de a fi
cu totul de neînțeles pentru tine!
roșu-cu-mov asemenea reținerii acesteia
de a traversa noaptea prin locuri interzise
chit că între timp vor fi scoase de la promoție
toate fructele prohibite
cosmos ieftin! univers derizoriu!
și această economie exhibiționistă
mercantil etalându-și produsele în serie
și ar mai fi...
frumusețea mea de femeie rară
dată exteriorului după reguli proprii
care cu certitudine pe altul l-ar doborî
această vietate cu adn suspect
contravenind lotului
normelor sociale
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micro cosmosul nostru
Ce să mai răpești
când
nu a mai rămas nimic asupra căruia deții controlul,
cui să îi mai furi privirea când
ochii noștri
s-au adaptat doar unul la lumina
celuilalt,
în jur
doar beznă,
o beznă lucidă și asumată,
am abandonat diapozitivele cu ură,
uite-mă, sunt reală,
nu știu să mă prefac,
mică și flămândă,
prin traficul derutant, mă pierd într-un
miraj tipic urban,
soarele răsare dintr-un furnal,
soarele se ridică din ceață și praf,
e toamnă și-i chill
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Logica
Final de semne, în cumul, sau în pierderi, șir făcute,
Cum la mărgele îs adunate, risipite, pân' la a face nod,
Ce nod va fi redeslușit imaginar, de timp 'l va cere, cât mai iute, iute...
E șnuru' împletit în colan, cunună, ori lațul gafei, de la eșafod.
Alegerea supremă-i din mii, de miile, împământate crezuri,
Cum apa face ploaie, oricât de multe ar fi lichidele, soluții.
O lipsă de orice dogmă, pân' și credințele își trădând botezuri...
Deci nu-i alternativă; nu-i ori, ori sau, sau ori și ce... discuții!
E același adevăr ce cosmosul îl deține oriunde, peste tot la fel,
Cum șerpuiește râu pe același săpat curs din timp ateologic
Și sigur un sezon după un altu' urmează, fără un scop, vreun țel...
Așa și cenușiul de-o scoarță în canioane, își țese înțeles în unic... firul logic.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevralgie
De ce mă îneci în a ta liniște?
Ce-mi sâcâie capul a sticksuri,
Ca niște urlătoare tălăngi, de sună...
A fanfară doar cu amintiri în
Galben și albastru. La un moment dat,
Pic în vid, adânc în negru și roșu.
Mă asfixiez în ceața de ocean, ce tu...
M-ai uitat cu ochii-n luna ce are cratere.
Așa cum sunt și eu aruncat într-un crater,
Uitat. Privesc cum felinarul stă cu mine,
Ca eu să nu mai văd roșu și negru, dar... degeaba.
Hah! Uite cum e roșu și albastru, ce-mi zguduie...
Tâmplele ca tălăngile atât de grele,
În chiorâș privind cum ceasul...
Arată a fi ora 03:00, dar e galben.
Sunt ca o planetă uitată-n cosmos,
La distanță prea mare de tine, soarele meu.
Mai dă-mi o lacrimă de toamnă albastră, ce,
Aș pigmenta pământul în albastru. Cu doar,
Simple siluete în galben, dansând cu șalul negru.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Dumitru (23 ianuarie 2019)
Adăugat de Ionuț Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul trece greu
Timpul trece greu,
Venit mors velociter,
Invers, Zebedeu,,
Tu le auzi vocile?
Extreminator,
Îngerul ce vine,
Unu-i visător,
Altul face crime,
Eu vorbesc de viață,
Nu din cărți, ceasloave,,
Nu fac garagață,
Chestiile sunt grave,
Confesiuni, discuții,,
Planuri misterioase,
Teroriști, micuții
Ne omoară-n case,
Au antecedente,
Fură și avioane,
Orele-s prea lente,
Morțile-s banale.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ne aminteam
dacă avuseserăm vreodată
haine de stradă
nici când alergaserăm ultima oară
să lăsăm în urmă fie și pentru 5 minute
aerul stătut al dormitorului ca un buncăr protejându-ne
de orice mai puțin de noi înșine
și dacă podeaua lipicioasă a livingului ne tachinase o vreme
iar noi generoși peste poate, doar liberi!
îi acordaserăm patru cinci șase... 9 din circumstanțele atenuante
și cum rochia galbenă era pentru ziua fermecată
eșarfa cu sclipici pentru picnicul de joi
dacă îmi plăcea să ies pe fereastră
să dau cerul tare și pomii aproape?
curgeau flori din cais
o voce inunda cosmosul:
mă așteptai la o poartă
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre spațiul cosmic și timp, adresa este: