Poezii despre vânătoare, pagina 4
Ce vede prada când vânează
Respiră sângele fântânii,
Mănâncă lacrima fisuri
Un inorog cu aripi roase
De nimfe astăzi veninoase,
O cupă - pântece de mamă
Un urlet, frică fără teamă.
Iar vârcolacii-n jurul lunii
Ascultă sunetul iubirii.
Un farmec, briza și mireasma
Te prinde și te-ncețoșează,
Cu un miros arid de carne vie
Ești amețit de-o păpădie.
Prințesa dramei, fiica urii
Te manevrează cu puterea lunii,
Iar tu o marionetă fără minte
Nu ști să legi două cuvinte.
Azi ești vânat la vânătoare
E teritoriul ei, iar tu decor în căutare.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabulă psihanalitică
Se plângea o căprioară
Unui vânător:
- "Am avut un coșmar
Înfricoșător".
- "Bunăoară,
Ce ți s-a arătat în vis?"
- "C-am ajuns o cârpă de parbriz".
Înduioșat,
Ca o fecioară,
Vânătorul a ascultat-o,
Ca să confirme o
Morală pesimistă,
De extracție freudistă:
Visează fiecare
Ce-l amenință mai tare!
fabulă de Aurel Baranga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schiță a prizonierului
O dragoste a cărei gură e un buchet de cețuri,
Se naște și dispare.
Un vânător va merge în urmărirea ei, pândarul va afla,
Și amândoi, curând, se vor urî, apoi, toți trei cu ură se vor blestema.
Afară e ger, frunza trece prin pom.
poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfătuit de psiholog
psihicul unui olog
a plecat la vânătoare de crocodili
în abis.
Încălțat cu strigătele de pustiu
din craniul piramidei Keops.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puritate
Hermina-i doar un pic de viață,
Giuvaer ce dă scântei,
Trăiește-n nordul cel de gheață
Și-i prinsă pentru-argintul ei.
Ca s-o vâneze, vânătorii
Găsesc un golf de gheață-n jur
Și-i dau cu chinoroz pereții,
Știind cât ține ea la pur.
Hăitași cu glasul ca de fiară,
În aerul vibrând sonor,
O-mping apoi, strălucitoare,
Până ce intră-n golful lor.
Cu mușchi puternici, temerară,
Cu gheare tari, în teci adânci,
Hermina ar putea să sară,
Să fugă dincolo de stânci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Virgil Carianopol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La vânătoare
Pădurile bârfei atât de dese-acum
Și căprioara, cinstea, încotro să fugă...
Nu rădăcini, fâșii grele de fum
Pe sub pământ, prin tălpi mi se alungă.
În sufletu-mi mai arde un chibrit -
E mare întuneric la intrare în gură:
Nu m-am deprins ca flăcări să vomit,
Nici să propag între prieteni ură.
E timpul vânătorii, de după tulpini
Zece arme ochesc o singură idee,
De frică glumele se îneacă în suspini,
Împușcăturile se-adună în trupul de femeie.
E criză de valută intersufletească...
Loviți în nervi ca-n pielea tobei seci.
Călcâiul își retrage mersul, să lovească
Pădurile bârfei cu ochii stinși și reci.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
XXVII
Auzi cum strugurii se coc, cum urcă
zahărul din frunză, cum doarme
pe stânga ursul, păstorul de rouă?
Cu inima spre primăvară te-aștept,
cu inima și cu plânsul, înmugurit
și gata de soartă, cu fața și cu mâinile
înspre primăvară te-aștept.
Se-ngroașă fumul în grindă,
ca-ntr-un cimitir suspendat,
liniștea zguduie carii și-i încovoaie,
te aștept ca o lebădă ninsă
și-așa cum trec în șir vânătorii
robiți de lupii și vulpile lor de departe,
mi se pare că gura puștii lor e lacrima
ce ne desparte.
poezie de Daniela Caurea din Adalbert Ignotus (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemul vânatului cu carne roșie
Azi m-a țintuit la pat
Consumul exagerat
De cărniță de vânat
Și de vin alb de Muscat.
Cu durerile ce-apasă
Pe-ncheieturi, pun pe masă
Morcovei și o lăptucă
Și nu mai am chef de ducă.
De când am dureri atroce
Nu sunt vânător feroce
Și stau numai prin obor...
Mă vait ca ursul că mor!
Căci de când s-a pornit guta
Nu cred că mai apuc suta
Și mă prăpădesc devreme...
Cu-ale ciutelor blesteme!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerbii negri
Apele șușotesc la urechea cerului.
Cerbilor, voi ați sărit spațiul milenar,
Tenebrele stâncii la mângâierile văzduhului.
Vânătorul ce v-a doborât, geniul ce v-a văzut,
Ca eu să le iubesc pasiunea, de pe largul meu țărm!
Și dacă aș fi avut ochii lor, deodată la ce aș spera?
poezie clasică de Rene Char, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu m-ai cheltuit
N-am vrut să-ți dau totul
era ca și cum
m-aș fi dezgolit definitiv, m-aș fi descărnat
când trupul mi-ar fi fost rănit de mângâieri trufașe
rămas cu ochii triști de ciută între vânător și vânat
N-am vrut să știi totul
numai așa
nu m-ai cheltuit
(e atât de puțin mister în lume...)
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre vânătoare? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre vânătoare, adresa este: