Poezii despre noapte și pace, pagina 45
De ce?
De ce, când e soare, eu văd totu-n ceață?
De ce, când e ceață, eu ard totu-n soare?
De ce fericirea n-alintă, ci doare?
De ce moartea-și are rostul ei în viață?
De ce lumea bună e doar o... scursură?
De ce orizontul pe toți ne-amăgește?
De ce floarea vieții în noi se-ofilește?
De ce fericirea nu lasă, ci fură?
De ce sufăr, oare, când altul iubește?
De ce iubesc oare propria-mi durere?
De ce m-asurzește clipa-mi de tăcere,
Când un val la țărmuri prin ochi se topește?
De ce cred în visuri, când visul mă minte?
De ce nu-mi las somnul să-și facă lucrarea?
De ce-mi este-aproape mereu depărtarea?
De ce nu-mi las dorul să treacă-n cuvinte?
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă vieții și morții
Viața-i o clepsidră spartă.
În două timpu-i fragmentat
Lumina zilei și... deodată
O noape neagră s-a lăsat.
E-un licăr între vieți de stele,
Un șerpuielnic drum de vis...
Nu înțelegem că se moare
Decât când pleoapa s-a închis.
Viața-i o clepsidră spartă,
Arcă-n vreme de furtuni,
Pe valuri de timp purtată.
Vis în neștiute lumi...
Este curgerea spre mâine,
Al durerii eșafod,
Pacea colțului de pâine
Și trădarea lui Irod.
În două timpu-i fragmentat
Ploi de silabe și tăceri
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra lui Mircea... la Cozia
Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:
Catre tarmul dimpotriva se întind, se prelungesc,
S-ale valurilor mîndre generatii spumegate
Zidul vechi al manastirei în cadenta îl izbesc.
Dintr-o pestera, din rîpa, noaptea iese, ma-mpresoara:
De pe muche, de pe stînca, chipuri negre se cobor;
Muschiul zidului se misca... pîntre iarba sa strecoara
O suflare, care trece ca prin vine un fior.
Este ceasul nalucirei; un mormînt se desvaleste,
O fantoma-ncoronata din el iese... o zaresc...
Iese... vine catre tarmuri... sta... în preajma ei priveste...
Rîul înapoi se trage... muntii vîrful îsi clatesc.
Ascultati!... marea fantoma face semn... da o porunca...
Ostiri, taberi fara numar împrejuru-i înviez...
Glasul ei se-ntinde, creste, repetat din stînca-n stînca,
Transilvania l-aude, ungurii se înarmez.
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiți-vă pe tunuri
Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditației,
Al speculației,
Al filozofiei.
Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.
Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele și-n nopțile vieții mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Și nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roșie,
De care s-au învrednicit toți actorii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa adevărului universal
O lacrimă, dreptul de-a fi,
Tăcere și vise, uitare,
E tot ce rămâne-ntr-o zi,
Vedem repetat cum se moare.
Apoi ca o frunză în vânt,
Un clopot de doruri străine,
Ne ducem, ne ducem pe rând,
Pe drumuri eterne, virgine...
O lacrimă, dreptul de-a fi,
Hulpav univers ți rapace,
Le vom avea într-o zi...
Și lumea din jur iarăși tace...
Clepsidra sa spart în tăceri,
În taine și-n cioburi de sticlă,
Din timpul trecutului ieri,
Cenușă de jar se ridică.
Tăcere și vise, uitare...
Din tocul în stele-nmuiat,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeme risipite
***
mă mir ca mai pot să respir
cu un pin înghesuit în inima!
Cine-mi reproșează că n-o fac cum trebuie?
Mă sfărâm cu ochii de fiecare gând pierdut,
nu-mi trebuie ploi,
copilăria mi-e lacrima-ntruna...
e mai sigur să rămân ca până acum
o cădere legănata de primul lui cuvânt!
Îmi revine rândul să-ncerc
să respir altfel
așa cum ma-nvatai tu/dar
dar nu știu ce să fac
prea izvorăsc la loc
***
este și hazardul în viața o lege!
Fără zodii
născută sunt în singurătatea lui unu
fără adolescenta
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Însă în spate și în dragoste nu te mai întorci niciodată
[imn cu păsări]
Joaca cu inima este
un pumn de grăunțe de porumb cu care îți hrănești păsările sunt foarte flămânde
pe acolo au nevoie de oameni
așa cum oamenii
nu au nevoie decât de mătase
poate ești o prințesă și hainele de mătase te-au plictisit foarte tare
poate deasupra sunt o lună și cu soarele în nuntă este noapte este și ziuă
și pentru ei pictezi câteodată
bambusul retezat
este rost
pentru cea mai frumoasă hârtie
duhuri haìne nu te sperie
le alungi cu un pic de mătase
și așa trec zilele, cu zăpadă în ele,
și cu Samirahami marea perfectă,
prințesă a apelor străvezii, care să te iubească, și a peștilor de zăpadă, cu prințesele nopților și ale apelor,
frumusețea îți pare redundantă și albă soarele prea alb redundant și perfect,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru cea mai bună mamă (mama mea)
Exiști! Și deci îți mulțumesc!
Oh, nici nu știi cât te iubesc!
Și mamă, oricât mi-aș dori,
Mai mult nu te-aș putea iubi.
E ceru-ntreg, pământul tot,
Al Domnului și-al tău, socot...
Și dealuri, munți, păduri, câmpii,
Pe toate ți le-aș dărui.
Exiști! Și deci îți mulțumesc!
Copac prin tine-nmuguresc.
Sunt ploi de flori, măicuța mea,
Eu sunt doar pulbere de stea.
Sărut pasului tău lucirea,
Căci tu ești mamă, fericirea.
Ești visul, leagănul în care,
Găsi-voi veșnic alinare.
Oh, nici nu știi cât te iubesc!
Ești ceru-n care mă privesc
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altul îți este drumul
Mă uit la tine și suspin, știindu-ți dinainte soarta,
Îți țin în a mea privire chipul fragil, o formă cum nu mai există alta.
Suspin nu din tristețe, ci cu ascunsă bucurie,
Conștient fiind de vremea ce va să vie.
Poate că nu înțelegi nimic acum, totul în jur părând difuz,
De parcă viața ți-ar fi închipuirea unui zeu păgân, ursuz.
Poate că cerul îți pare departe, și simți pământul rece și neprimitor, mult prea aproape.
Poate că te întrebi, cum m-am întrebat și eu odată,
Oare această lume e un accident, sau există ceva ce ține totul laolaltă?
Te-ai îngrijit cu sârguință de sarcinile lumești,
Ai învățat să scrii, să citești, să desenezi și să muncești.
Simți totuși că ceva lipsește, de parcă cineva a rupt o pagină din propria-ți poveste.
Este această lipsă, cea care nu îți dă pace, oprindu-te din a trăi cum inimii tale îi place.
Și poate crezi că nu ai încercat destul până acum,
Că poate toți ceilalți din jur sunt sănătoși, și tu nebun.
Par a fi atât de fericiți, fugărind apusul și încercând din răsputeri să ignore neajunsul.
De ce să nu faci și tu la fel, îți zici, de ce să te scuturi de praf, de ce să te ridici?
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Argo
Argo era un câine din rasa brac german
Printre ai lui, un alfa, un șef pretorian.
Avea un sânge nobil și-n lungul pedigri
Erau mulți din strămoșii ce par a zămisli
Urmași de mare clasă, urmând un strict canon,
Ca tatăl lui, de pildă, un mare campion.
Era micuț, de-o lună, grăsuț și obosea
Iar, timp de-o săptămână, dormea, mânca, dormea,
Dar dacă, într-o joacă, uitai să îl implici,
Lăbuța lui, întinsă, spunea: "-Eu sunt aici!"
Voia, cu dințișorii ce tocmai îi creșteau,
Să roadă ba un deget, ba lucruri ce mișcau.
Creștea frumos, energic, blănița îi lucea
Era alb printre pete, urechi de catifea,
Părea scos din pictura în care-un vânător
Își caută vânatul, urmându-l răbdător,
Prin tainice coclauri pășind cât mai discret
Și bucuros să-l vadă oprindu-se-n aret.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și pace, adresa este: