Poezii despre ceas și suflet, pagina 46
Colind
Motto:
La un an cu sănătate,
Domn, Domn să nălțăm,
Să deschideți poarta casei,
Domn, Domn să nălțăm.
Să citească tot poporul,
Domn, Domn să nălțăm,
Să se bucure-autorul,
Domn, Domn să nălțăm
Mereu am fost sau nu am fost
Într-o căutare fără rost
A elixirului visat
De Eva, de Adam bărbat,
Al frumuseții, tinereții,
Deși mă cam lovesc pereții,
Sunt beat de-o falsă nemurire,
Veșnic mireasă, eu sunt mire,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru oamenii din jur
Stimați colegi, prieteni sau dușmani,
Vă las un ultim semn aici, pe carte,
Voi alergați furtună, după ani,
Ne-nțelegând că sunteți frunze moarte.
Voi vă vedeți imaginea-n oglindă,
Impresii false, buletin de știri...
Sufletul prin hățișuri vă colindă
Și vă hrăniți cu mii de amăgiri.
Stimați colegi, prieteni sau dușmani!
Mi-s literele hrană și lumină,
Muncesc pe bani puțini, ori fără bani,
N-am facultate, vilă sau mașină.
Nici soț nu am! Am doi copii cuminți
Lumină-n timpuri, turn de veghe vieții...
Eu nu-mi doresc decât să îmi zâmbiți!
Sunt pentru voi scânteia tinereții.
Vă las un ultim semn aici, în carte
Și vă săăărut cu verbe adevăr
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un suflet
Sunt lângă poartă, doar treceam așa-ntr-o doară.
Îi văd pe-ai tăi și tot speram să ieși afară,
Că nu mă plac și tot le-am spus că țin la tine
Și te-așteptam pe unde treci, dar nimeni vine.
Pândesc la colț de strada ta, sunt de cu zori
De-atâtea griji ce îți tot port, de pețitori
Ce te-ar fi luat să-ți facă rău, doar să te-mbie...
Că nu-s ca mine, trup și suflet, să te ție.
Alerg așa că tot fac rondul meu de cursă
Și-aștept ascuns dup-un copac cu mintea strânsă
S-apari ca vis -de n-ai concediu- la servici
Și de întârzii, să îi mint c-ai copii mici.
Am și ajuns, sunt într-un suflet lângă ceas
Că știu că treci și-s mulți, ești una, nu te las;
Că-s pierde vară cu mașini și plini de bani
Și numai eu pot să te apăr de dușmani.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bun rămas
Erau străini. Pescari trudiți,
cu fața suptă ca smochina.
Și-ar fi rămas tot risipiți
ca niște maci printre căpiți,
de nu i-ar fi cules Lumina!
Erau străini. Și-ar fi rămas
îndepăratați pe totdeauna.
Dar când acel ciudat rabin
schimbă la Cana apa-n vin,
ei au simțit că toți sunt una!
De-atunci prin câte au trecut!
Cum mai puteau străini să fie?
Așa a vrut Isus cel bun
ca-ntr-un sublim trecut comun
să-i lege-n snop pe venicie!
Și-n adevăr, de-atâta har
ce-l revărsa mereu Prea'naltul,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumpărătorul de suspine
Convoi de robi mânat cu aroganță
trecea greoi ca un talaz în spume.
Toți fără Dumnezeu și fără nume,
fără popor și fără de speranță.
Dar toți nepăsători și puși pe glume...
Cu suflet orb, lipsit de conștiință,
treceau spre târg cântând refrene stranii.
Și-n amăgirea fără de căință,
un singur chip, o singură ființă
avea suspinul tragicei pierzanii.
Era o sclavă cu un chip de ceară,
cu ochi amari, cu fruntea încrețită.
Din cuibul părintesc ademenită,
nu lanțul îi era acum povară,
ci visul ei din anii de fecioară.
Mergând prin colb, ea se vedea acasă,
se revede în dulce amintire,
lucrând la zestrea sfântă de mireasă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă satului natal
E-un sat pe valea Jiului...
Oameni atât de minunați,
Purtând simbolul dorului
Dor de pământ și dor de frați.
În cântecele-i am sădit
Jale de clopot și de vis.
În suflet ne-au înmugurit
Și cu lumină-n cer am scris.
E-un sat pe valea Jiului
Și casa-n care am crescut.
În labirintul timpului,
Lumina vieții am văzut.
Icoana bunului Iisus,
Copilăria-mi apăra.
Măicuță Sfântă, Tu, de sus,
Știai, plângeai de soarta mea.
Oameni atât de minunați,
Mi-au luminat cărările.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulturul pleșuv
Veniți să vânăm, să vânăm sus, în munți,
Printre brazii bătrâni și stejarii cărunți!
Miroase a iască și-a fum sub amnar,
E muntele templu, e sfântul altar...
Peste mine de aur, pe stânci de granit,
Urcăm, pas cu pas, spre al muntelui schit.
Veniți să vânăm, înălțimile-așteaptă.
Un vultur pleșuv, ca un foc, stă să ardă.
El șade ascuns în desișul stufos,
I-e aripa frântă, căzut este jos,
Încearcă să zboare, de schije-i lovit.
"Se-apropie",-și spune, "obștescul sfârșit".
De veghe, în munte, ani mulți a rămas,
Trăiește-n tăcere și ultimu-i ceas.
Încearcă să zboare, măcar de-ar scăpa,
Dar rana îl doare, aripa i-e grea.
Rănită, acvila, se-aprinde-n pustiu
O flacără vie, un suflet zglobiu,
Se zbate în moarte un fulger, o stea,
Se-așează tăcut peste inima mea.
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace vouă!
(IN MEMORIAM - Mamei mele, pe care am divinizat-o, Maria Duduveică)
Pace vouă
Și fiți bineveniți!
Călători însetați
De lumina din slove;
De-am căpătat trecere
Înaintea voastră,
Rogu-vă,
Sub acoperișul cortului robului vostru
Să poposiți.
Eu, cel ce vin
Din negura vremii,
Romantic vagabond,
Ca un boem,
În cale vă ies
Și depun la picioarele voastre
Ofranda
Cuvintelor-flacără,
[...] Citește tot
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul invizibil
(la sfârșitul viitorului)
1.
căzute din cer, cuvintele mesagere, găzduite-n inima ta
tare de dimineată, înainte de răsăritul soarelui, te cheamă la mare
aerul dimineții se umple de lumea invizibilului
care-i mult mai bogată
ca cea a vizibilului
cu îngeri și cu oameni invizibili
ca omul de ieri și ca cel de alaltăieri
între cei invizibili și imposibili fiind și tu
celcarezicecă "între acum și atunci
se intinde o clipă lungă
ca o punte între a fi și a nu fi"
trăite deodată-ntr-un punct cu proprietăți
care descrie locul geometric
de prin alte locuri și alte dăți
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna
Soarele și Luna, la ceas de taină, mâna și-au dat,
Ca Pâmântul noaptea să nu rămână neiluminat.
Într-o frăție cosmică, tacită s-au înțeles
Și când soarele se stinge, sus pe cer, de la apus,
Răsare luna, o soră naturală și fidelă
Ce se-nvârte pe orbită-i exact calculată
Și pământul îl cuprinde-n al ei tentacul.
O pereche misterioasă aceste astre fac,
Un El și-o Ea ca-ntr-o poveste aievea,
Cu ochiul Ele ne fac când o eclipsă apare,
Iar noi fascinați suntem de proporțiile universale
Și ne-ntrebăm firește cum e cu putință
Asemenea perfecțiune în cosmos să existe.
Seară de seară în décor nocturn apare
La-nceput o semilună, timidă, glacială,
Cu un zâmbet surâzător, galeș și smerit
Și-apoi crește, pătrar după pătrar
Și la apogeu ajunge-n acest spațiu colosal.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (27 noiembrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ceas și suflet, adresa este: